Archive
interviews

2018 se anunță un an cu un grad de instabilitate mai mare decât 2017. Instabilitatea politică, legislativă, fiscală ne determină să ne canalizăm creativitatea spre a găsi căi de supraviețuire, din păcate, aș zice. Creativitatea noastră ar trebui valorificată în scopuri mai înalte: pentru a face o diferență în această lume, pentru a construi o lume mai bună, mai coerentă, cu oameni mai buni; singura reacție viabilă în fața curentului care parcă ne obligă să funcționăm la baza piramidei este, după părerea mea, aceea de a ne preocupa doar de nevoi primare.

Previziunile de la The Economist pentru 2018 pentru România arată că economia va crește; se vede însă o îngrijorare legată de reformele nepopulare care împing această țară înapoi în trecutul pe care îl credeam uitat. Sunt sigură, însă, că vom găsi căi de a face diferența. Până la urmă, antreprenorul are un vis, nu? Nu poate funcționa altfel, pe termen lung.

Contextul este unul impredictibil, dominat de D-VucaD (disruption, volatility, uncertainty, complexity, ambiguity, diversity): este o lume în care vom trăi și mai multe schimbări, neregularități, nesiguranțe, iar diferențele între generații vor deveni din ce în ce mai mari, forța de muncă de calitate – mai greu de găsit. În acest context, cred că antreprenorii, managerii de firme, vor avea nevoie de mentori, Executive Coaches în care să aibă încredere și cu care să vorbească. Îmi amintesc de un client care îmi spunea că vrea să ne întâlnim ca să “îl pun pe șine”. Cred că exprima foarte bine nevoia pe care o vom avea în anul acesta.

Oamenii vor fi în căutare de noi valori – acum suntem în derivă, singura „valoare” este banul. Nu mai știm „de ce” facem ceva, de ce ne înhămăm la un proiect. Singurul azimut este cel financiar. Pare că nu ne mai bucură prea multe lucruri, că suntem într-o stare de blazare periculoasă.

Rolul antreprenorului, al managerului, mai ales acum, este să îi ajute pe oameni să își găsească valorile. Este foarte greu, însă, în condițiile în care tot timpul pare că ni se mișcă pământul sub picioare. Din când în când, cred că vom avea nevoie de cineva care să ne ajute să ne uităm de sus la toata scena, la firma noastră, la noi, la tot spectacolul, pentru a vedea clar, pentru a putea lua deciziile cele mai bune.

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

Conduceți una dintre cele mai importante companii de coaching pentru mediul de afaceri din România. Care este, de fapt, rolul acestei companii?

Interact este pe piață din 1997 și aș putea spune că e o firmă care a crescut odată cu clienții săi. Ne-am dezvoltat foarte mult, ne-am extins în special în ultimii 12 ani. Misiunea noastră este să facilităm schimbarea pentru a face o diferență în jurul nostru (mi se pare că sună într-un fel bizar în limba română; în engleză ar fi: „Enabling change to make a difference“). Vrem să sprijinim dezvoltarea personală și profesională a clienților noștri, oameni din diverse companii. De a lungul anilor, însă, am avut proiecte și cu licee din București, cu facultăți – scopul fiind acela de a pregăti generațiile noi pentru momentul cînd urmează să lucreze, de a-i ajuta să fie mai buni, mai performanți. De multe ori am spus chiar în propria firmă că îmi doresc ca oamenii care lucrează aici să fie pregătiți permanent, astfel încît, dacă vreodată se întîmplă ceva sau vor să facă altceva, să își găsească un job cel puțin la fel de bun ca acela de acum.

Sînteți o femeie de afaceri de succes. Cum stați cu stima de sine? Și, în general, cum sînt văzute femeile în mediul de afaceri în România?

Stima mea de sine? Pînă la urmă, nevoia de a fi mai bună în fiecare zi, de a face o diferență, nemulțumirea permanentă față de ce am făcut pînă acum, dorința de a continua o transformare − toate acestea arată că am o stimă de sine „în construcție“. E ca drumurile din această țară, mereu în reparație. Am învățat să văd și partea bună a lucrurilor: această stimă de sine mai degrabă redusă m-a făcut să mă zbat mereu. Cred că toți avem nevoie de un feedback, avem nevoie să știm că facem unele lucruri bine. În România, oamenii dau rar feedback pozitiv (începînd cu părinții cărora le e teamă că ne-o luăm în cap, continuînd cu școala − apropo, am auzit recent un profesor spunînd că 8 e nota maxima la el, 10 e doar pentru Eminescu − și apoi cu colegii, clienții, prietenii). Cînd e ultima oară cînd ați spus cuiva felicitări, mulțumesc, apreciez ceva la tine, îți stă bine, arăți bine etc.?

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

1. Ce înseamnă să fii trainer la Communication?

Oana Măcroiu: Trainer la Departamentul Communication incapsuleaza mai multe elemente cum ar fi: energie, rabdare, perseverenta, spirit jovial, simtul umorului, creativitate si multa empatie. Este genul acela de job pe care nu l-as putea face daca nu as fi capabila sa calatoresc spre mai multe destinatii in acelasi timp.

Cristina Câtu: A fi trainer la Communication inseamna a fi pasionat de comunicarea verbala – de la invitatia la film pana la intanirile de afaceri si de cea scrisa – de la simplul sms pana la raportul de vanzari. Un trainer de comunicare ii ofera cursantului o harta a comunicarii si il inspira pe cursant sa exploreze acest imens teritoriu.

Simona Noapteș: Să fii trainer înseamnă să iubești să comunici cu oameni, cu meseriile lor, cu domeniile lor și, uneori, cu mediile culturale din care ei provin. Înseamnă să îi îmbogățești pe cei pe care îi înveți o nouă limbă, nu doar cu gramatică sau vocabular, ci și cu un anumit fel de a gândi noile forme lingvistice cu care ei intră în contact, o modalitate care să îi ajute să le transpună în profesiile lor și în viața cotidiană. Să fii trainer înseamnă adaptare, flexibilitate, înseamnă să fii mereu pregătit pentru un imprevizibil personal al fiecărui client.

Aura Frîncu: Galileo Galilei a spus odata ca   „Nu poti invata nimic pe nimeni; poti doar sa ajuti pe cineva sa se descopere.”  Cam asa e si cu « meseria » de trainer la Communication pentru mine.  Mi-am dat seama, in timp, ca daca ma rezum la rolul de profesor care  doar explica structuri, clarifica mecanisme ale limbii, da teme, corecteaza, asta nu reprezinta decat o treime din rolul unui trainer. A doua treime consta in a crea experiente, in a facilita procesul de invatare, in a-i ajuta pe oameni sa depaseasca bariere, complexe de inferioritate, sa aiba incredere in ei, sa faca acele conexiuni intre ce stiu deja si ce vor sa stie ; eu pot da sfaturi, pot face recomandari, pot inspira, incuraja, dar pana la urma cel care invata( sau nu) este omul din fata mea. In asta consta si usorul si greul acestei meserii. Apoi, mai e o treime de rol in care fac pe pshihologul, ascult oamenii vorbindu-mi in mod autentic despre viata lor,  dau si eu « din casa » uneori, ne angajam intr-un dans al increderii reciproce.  Exista o componenta umana si afectiva extrem de importanta in jobul de trainer. Daca nu-ti plac oamenii, cu tot ce au ei frumos, dar si mai putin luminos in ei, jobul acesta nu e pentru tine.

 

2. Cum te pregătești pentru un curs în așa fel încât să te asiguri că este adaptat clientului?

Oana Măcroiu: In primul rand ma asigur ca am inteles ceea ce el doreste. Apoi incerc sa gasesc cele mai bune resurse din care sa pot selecta informatia care sa ii ofere valoare clientului. De multe ori gasesc numai idei generale pe care mai tarziu le pot dezvolta impreuna cu participantii si astfel au si ei un rol esential in intreg procesul de armonizare a elementelor cursului.

Cristina Câtu: Cu cat inteleg mai bine industria si sarcinile de zi cu zi ale cursantului, cu atat pot adapta mai bine cursul.

Simona Noapteș: Cel mai important este să cunoști nevoile clinetului. Și, uneori, să îi arăți importanța unor forme care la prima vedere nu au relevanță directă. Discuția preliminară este decisivă – ce vă doriți, ce așteptări aveți, ce nevoi, în ce context folosiți limba pe care o învățați – sunt întrebări foarte importante. Cursurile sunt mereu în modficare – chiar dacă urmăresc o structură, ele diferă foarte mult în funcție de contextual și de domeniul de specialitate sau de interes al clientului.

Aura Frîncu: Pregatirea cursurilor este un fel de «  neverending story » pentru un trainer. Nu conteaza de cate ori ai predat ceva, de fiecare data trebuie sa te adaptezi oamenilor din fata ta. Asadar, incerc sa folosesc cat mai multe documente autentice : articole de presa, filmulete de pe internet, conferinte TED, interviuri, toate din domeniul de activitate al clientilor mei si din domenii conexe. Apoi, folosesc si materialul clientului, email-uri, prezentari, traduceri si alte documente pe care ei mi le pun la dispozitie si pe care le pot folosi ca suport pedagogic. In plus, citesc presa de business si ascult cu mare atentie tot ce-mi povestesc clientii.

 

3. Ce-ți place cel mai mult la un curs?

Oana Măcroiu: Cel mai mult imi place energia participantilor. Fiecare este unic in felul sau si personalitatea lor are nuante diverse pe care ma bucur sa le explorez.

Cristina Câtu: Imi plac sesiunile in care cursantii participa activ, isi dau unii altora feedback, expun ipoteze si fac schimb de idei si cunostinte.

Simona Noapteș: Cel mai mult îmi place că întotdeauna un curs este un schimb – de informații, de experinețe, de cunoștințe. Și că, la fiecare curs, cunosc oameni noi, foarte interesanți, profesioniști, diverși, cu interese și pasiuni diferite de la care am mereu câte ceva nou de învățat.

Aura Frîncu: Imi place la nebunie cand simt ca se creeaza o relatie umana care trece dincolo de cea profesionala. De altfel, cativa clienti mi-au devenit ulterior prieteni buni. Imi place cand simt ca am o contributie, oricat de mica, in viata oamenilor : de exemplu,  am ajutat o echipa care lucreaza in telecom, in logistica, sa comunice mai eficient cu partenerii lor de business din Africa francofona ; week-end-ul trecut, am ajutat o clienta grecoaica sa-i scrie proprietarului ei pentru a-l convinge sa le permita sa-si ia o pisica, lucru interzis prin contract ( l-a convins ☺) ;  pe altii i-am inspirat sa citeasca literatura in franceza, iar pe cativa expati sa iubeasca limba romana si Transilvania. La nivel micro, imi place cand se intampla momente de « aha », cand  vad ca oamenii pleaca de la cursul meu cu un tonus mai bun, cu o idee interesanta sau macar cu zambetul pe buze.

 

4. Ce este greu?

Oana Măcroiu: Nu este intotdeuna usor ca in a doua parte a zilei sa imi mentin nivelul de energie la fel ca in prima jumatate. Cautarea de materiale si pregatirea lectiilor necesita destul de mult timp mai ales atunci cand oamenii cu care lucrez vin din domenii cat mai variate si au asteptari si nevoi diferite.

Cristina Câtu: Provocarea cea mai mare este imbunatatirea fluentei. Aceasta necesita timp si implicare.

Simona Noapteș: Ce este cel mai frumos este și cel mai greu – adaptarea continuă a cursurilor, adaptarea la ritmul și la nevoile fiecărui client este mereu o provocare.

Aura Frîncu: E greu sa fii pe drumuri cand e ger, canicula sau ploua, de multe ori cu  rucsacul burdusit de carti, laptop, markere si post-its ; e greu cand oamenii anuleaza cursurile in ultimul moment ; dar cel mai e greu e cand i ti dai seama ca nu poti ajuta un client sa progreseze, ca nu-l poti motiva tu acolo unde nu reuseste singur.

 

5. Fun facts. (întâmplări amuzante de la cursuri, situații inedite)

Oana Măcroiu: Primul lucru care imi vine in minte este ziua cand am nimerit in sala de sedinte in loc sa ajung in sala de curs si nimeni nu intelegea comportamentul meu. Nu voi uita niciodata privirea acelor oameni ☺

O alta experienta inedita de care imi amintesc razand este despre un curs pe care    l-am tinut la client acasa si cainele a furat si a distrus mare parte din materialele de pe masa (foile de curs, foaia de prezenta si cateva pagini din manualul meu) ☺

Cristina Câtu: Odata pregatisem o sesiune in jurul unui discurs despre un nou software. Discursul fusese postat in urma cu doar cateva ore. Cursantul stia deja despre ce era vorba si a tinut o excelenta prezentare ad hoc a principalelor puncte din discurs.

Simona Noapteș: Întâmplări amuzante apar mereu. Cel mai adesea, ele provin din analogiile făcute între limbi sau între forme lingvistice. Astfel am aflat că există „Ștefan cel Mai Mare” sau că în limba slovacă există o expresie care s-ar traduce „trist în ciuperci” (echivalentul lui „a ți se îneca corăbiile”).

Aura Frîncu: Au fost multe momente amuzante la cursuri. Unul recent si inedit a luat forma unei declaratii de dragoste . Se da un curs de romana, subiect de discutie – timpul liber ; se mai dau niste clienti straini, dintre care unul tanar, frumusel, care se uita  in ochii mei si spune  : « Te iubesc » . In secunda imediat urmatoare, se inroseste ca racul si rectifica in engleza : adica nu, nu asta am vrut sa spun, am vrut sa spun ca iubesc basketul. Prea tarziu, porumbelul scapase, ne-am amuzat pe seama lui vreo 5 minute bune.

Read More

Cand alegem un curs ne uitam la multe aspecte, de la cele mai pragmatice cum ar fi bugetul, pana la cele tehnice – de acoperire a competentelor, de livrare si la cele estetice design, fun, etc. Sunt multi si factorii care influenteaza calitatea trainingului. Si daca mai adaugam si faptul ca nu exista retete pre-stabilite care sa garanteze succesul, ne dam seama ca alegerea unui curs este un proces complex. De aceea, eu cred ca este necesara o buna cunoastere a istorieri unui curs – mai ales cand un curs vine cu o istorie in spate si a motivatiei oamenilor care il livreaza. Propunerea mea este sa priviti acest interviu nu ca pe un adverorial ci ca pe o incursiune in culisele unui curs ce se anunta spectaculos.

Learning Network: Ce ai experimentat (simtit/gandit) cand ai văzut prima data cursul TOYF. Când s-a intamplat asta? Cum ti-ai dat seama ca este un curs pe care vrei sa fii trainer pentru acest curs?

Alina Doica: Era candva in 2004, 2005 si imi amintesc foarte bine de energia cu care m-am aruncat in exercitiile pe care ni le-a propus trainerul. M-a atras in primul rand jocul cu ideile, felul in care poti schimba nuantele unui mesaj folosind diferite tehnici. Apoi mi-am dat seama ca imi va fi de mare folos pentru ca eu sunt destul de divergenta din fire, sar de la o idee la alta, pierd interlocutorul pe drum. Si mi-a placut ca pot sa spun ce am de spus pastrand un fir rosu, logic, dar fara sa renunt la originalitatea ideilor. Mi-am dorit sa-l pot face si eu ca trainer intr-o zi si am muncit mult pentru asta.

Comunicarea este o zona foarte vasta si automat atingem subiecte ce deschid apetitul participantilor, dar nu le putem acoperi in profunzime in 2 zile. Un exemplu ar fi asertivitatea – exista un moment in curs care poate deschide discutia despre comunicarea asertiva, despre ascultare si empatie, dar in formatul sau clasic nu putem sa exploram subiectul in detaliu. Vestea buna este ca sistemul TOYF se poate integra cu usurinta in tot felul de programe – o si facem de altfel. Cateva exemple sunt: abilitati de prezentare, comunicare asertiva si conflict management, feedback, first time manager sau leadership.

Citeste articolul.

Un interviu cu Alina Doica, Business Associate,  Interact

Read More

La invitația companiei Interact, săptămâna trecută, Ferruccio Fiordispini, Master Trainer Emergenetics și Country Representative pentru Italia, a făcut o scurtă vizită în România. Ferruccio are peste 25 de ani experiență în business. A lucrat în management internațional, general management, marketing și HR. Este certificat ca asociat Emergenetics din 2010, iar acum deține titlul de Master Associate al acestei licențe.

Ferruccio Fiordispini, Master Trainer Emergenetics si Country Representative pentru Italia, a facut o scurta vizita în Romania.

Am profitat de prezența sa la București pentru a-i pune câteva întrebări.
Care ar fi propria dvs. definiție a conceptului Emergenetics?

Așa cum spuneam într-o recenzie a cărții având-o ca autoare pe Ph.D Geil Browning, Emergenetics este o metaforă care funcționează precum creierul. Termenul reprezintă contracția a doi termeni: genetică și emergență. Ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi avem preferințe de gândire și de comportament dobândite prin moștenire genetică și îmbogățite cu propriile experiențe de viață, în special în perioada de creștere (22- 25 ani).

Ce diferențiază Emergenetics de alte instrumente psihometrice?

Emergenetics nu prevede, de exemplu, performanța, nu o măsoară, nu o anticipează. El arată unde sunt punctele tale tari, ce tendințe ai în gândire și în comportament, adică unde se află zona ta de confort. Iată de ce el poate fi util în motivarea oamenilor din echipa ta, pentru că știi să le dai acele task-uri pe care le fac din plăcere, cu ușurință.

Emergenetics se bazează pe un model științific, medical, mai degrabă decât pe unul psihologic. Permite echipelor să se perceapă ca un întreg. Evidențiază diferențele dintre femei și bărbați. Și, mai ales, demonstrează că oamenii pot trece de la un punct al spectrului de preferințe la altul, în funcție de situație, ceea ce confirmă vocația noastră profund umană.

Citeste articolul.

Un articol de Rodica Nicolae

Read More

Interviu cu Gordon Cousins, Global Executive Chairman la Business Today International și Business Partner Interact.

 

Povestiți-ne despre evenimentul pe care l-ați avut recent în România.

Vizita mea a avut două obiective: primul a fost pentru a fi alături de Interact, reprezentantul exclusiv al Business Today International în România, într-un eveniment de lansare a unei simulări mai simplificate dar și mai intense de o zi.

Al doilea obiectiv a fost acela de a acredita noi traineri precum și o discutie despre ultimele tendințe în dezvoltarea și implementarea simulărilor de business în organizații.

Filosofia din spatele simulărilor de business se bazează pe discovery learning: Dacă eu îți spun un lucru, e adevărat pentru mine, dacă îl descoperi singur, devine adevărat pentru tine. Ne dorim ca oamenii să descopere cum pot aduce valoare propriilor companii atunci când simulând realitatea se pot ”juca” cu decizii și impactul acestora.

 

Care este metodologia din spatele simulărilor de business?

Există 6 principii esențiale care stau la baza simulărilor Business Today. Învățarea prin descoperire e diferită de învățarea experiențială. În cazul celei dintâi, creezi cadrul potrivit pentru ca participanții să simuleze conducerea unei afaceri descoperind cum anumite decizii au impact pozitiv sau negativ asupra acesteia.

De asemenea considerăm că afacerea clientului este unică. Nu contează domeniul de activitate, afacerea fiecărui client este într-un fel sau altul diferită de afacerea oricărui altcuiva, drept urmare ne concentrăm foarte tare pe adaptarea simulărilor la fiecare client și industrie în parte. Nu avem nici un program luat direct de pe un raft, reușind de fiecare dată să modelăm simularea în așa fel încât aceasta să acopere complet nevoile specifice.

Credem totodată în ideea de a construi o înțelegere completă a ceea ce înseamnă o afacere, de a face tot posibilul ca angajații clientului să înțeleagă lanțul valoric al organizației, indicatorii de performanță, strategia companiei și procesele cheie. Într-un final, dacă oamenii ajung să înțeleagă modul în care aceste procese se armonizează și că fiecare are o contribuție vor fi cu adevărat dedicați performanței întregii companii.

De asemenea trebuie luat în considerare faptul că structura creierului ar trebui să dicteze structura programului de simulare în sine. Așadar sunt două informații esențiale aici, și anume cele două emisfere ale creierului: emisfera dreaptă și emisfera stângă. Acestea reprezintă motivul pentru care nu am computerizat niciodată în întregime programele noastre de simulări. În toate cazurile acestea sunt board-based și doar asistate de computer, pentru că emisfera dreaptă a creierului este stimulată: ea se ocupă cu vizualizarea, poze, imagini – o imagine este mai puternică decât multe informații. Astfel, dacă vrei să apelezi la memoria angajaților, dacă vrei să îi ajuți să-și schimbe comportamentul, trebuie să te concentrezi pe emisfera dreaptă a creierului. Drept urmare, programele noastre sunt structurate în așa fel încât să solicite emisfera dreaptă a creierului: folosim monede fizice, folosim table de joc pentru reprezentarea lanțului valoric al afacerii. În final, structura completă a programului este împărțită în 3 mari componente: simularea în sine (care reprezintă 30% din program), o serie de exerciții de reflecție care ajută la îmbunătățirea procesului de învățare (reprezintă de asemenea 30% din program) și într-un final partea cea mai importantă care reprezintă 40% din program: transferul informațiilor învățate către propria afacere; fără această parte, totul ar fi doar un joc care nu ar avea impact în procesul de învățare pe termen lung.

 

De ce ați încuraja clienții să experimenteze astfel de simulări versus cursuri clasice?

Am observat în ultima vreme în lume tendința clienților/companiilor de a se orienta către programe scurte, care mai degrabă merg către divertisment. Nu știu dacă e și în România. Noi nu suntem în industria de entertainment, ci suntem în industria îmbunătățirii performanței, iar cheia acestei îmbunătățiri este în schimbarea comportamentului și astfel realizezi că suntem de fapt în industria schimbării comportamentale. Dacă poți schimba comportamentele oamenilor astfel încât să aibă un impact pozitiv asupra performanței afacerii lor înseamnă că de fapt le oferi puterea de a face ceva diferit în afacerea lor. Așa realizăm că ne desfășurăm de fapt în industria schimbărilor comportamentale cu scopul de a oferi abilități în plus. Drept urmare avem un timp foarte scurt pentru a face asta, uneori o zi, două sau maxim trei. În acest caz, trebuie să o faci cea mai capabilă și eficientă manieră posibilă. De aceea, în viziunea noastră, metodele vechi de învățare (case studies) sunt mai puțin eficiente în a schimba comportamente, ele pot aduce informații în plus însă nu pot schimba modul în care oamenii se comportă. În concluzie, dacă vrei să îmbunătățești performanța afacerii tale, trebuie să schimbi comportamentul angajaților. Dacă faci ceea ce obișnuiești să faci, vei obține aceleași lucruri ca și până acum. Dacă ajuți totuși la schimbarea comportamentelor oamenilor, le aduci lor un beneficiu iar aceste lucru este spre binele organizației și apoi spre binele întregii țări.

 

De ce sunt simulările Business Today mai eficiente decât celelalte?

În primul rând considerăm că afacerea clientului este unică, așadar customizăm simularea în funcție de asta. Astfel, singurul context în care simularea va fi relevantă pentru participanți va fi acela în care simularea va include: a) procese pe care le pot recunoaște b) probleme pe care le întâmpină și în realitate  c) relațiile dintre cifre pe care aceștia le întâlnesc în simulare sunt reale și adevărate. Așadar dacă poți crea acea senzație de realitate și dacă o combini cu provocări, entuziasm și puțină distracție, atunci vei fi adus oamenii în postura în care vor simți că într-adevăr au controlul asupra afacerii lor, dar mai ales în postura în care vor realiza cât de bine se poate transpune totul în mediul real. Astfel vei fi creat credibilitatea necesară despre simulare încât oamenii vor avea curajul să aplice învățăturile în mediul real și abia după ce vor face asta și vor realiza că lucrurile se potrivesc, atunci intervine un moment de ”A-HA, acum înțeleg cum să fac asta”. Așadar, primordial este să modelăm simularea în funcție de afacerea clientului pentru a se potrivi realității lui, cifrelor și proceselor sale. Este vorba despre meticulozitatea și rigoarea cu care simulările sunt customizate pentru ca oamenii să poată aplica în mediul real ceea ce învață într-o simulare.

 

Este prima oară când veniți în România? Ați mai avut și alte proiecte în trecut?

Am mai fost în România acum 10 ani într-un proiect de design al unei simulări pentru o companie petrolieră. Am construit astfel o simulare foarte specifică acestei organizații. Au trecut 10 ani de atunci și sunt foarte încântat să văd evoluția mediului de afaceri pe care a avut-o țara între timp.

 

Câte tipuri de simulări aveți și ce industrii acoperă acestea?

Nu știu un număr exact de simulări pe care să-l ofer, dat fiind că filosofia noastră se bazează pe customizarea acestora, numărul lor este în permanentă creștere. Pot spune orientativ că există în jur de 185 de simulări diferite pentru toate industriile. Lucrăm cu afaceri mari, afaceri mici, poliție, școli, lucrăm cu tineri care vor să descopere ce le place, lucrăm cu instituții ale statului.

 

Îmi spuneați mai devreme despre momentele acelea de ”A-HA”, aș vrea să știu care sunt cele mai relevante astfel de momente, dar și care sunt cele mai importante descoperiri pe care participanții le au la simulările BTI.

Este o întrebare foarte interesantă și în fața căreia nu mă simt absolut competent să răspund pentru că am realizat că pentru fiecare persoană în parte, acel moment de ”A-HA” depinde foarte mult de punctul în care ea se află în momentul descoperirii. Așadar unii oameni o fac la un nivel foarte simplu, descoperind cât de valoroși sunt de fapt în lanțul valoric al întregii organizații. Alții o fac la un nivel foarte sofisticat, având dintr-odată o imagine mai clară despre unde se află afacerea lor, încotro se îndreaptă sau află că poate le lipsește o mișcare, o schimbare de focus cu privire la direcția afacerii lor. De obicei oamenii au foarte multe momente de ”A-HA” în timpul simulărilor noastre, iar când asta se întâmplă, aceștia capătă un entuziasm pentru că descoperă că există deja în ei abilitatea de a înțelege ceea ce fac, de a vedea ce fac într-o nouă lumină și de a-și schimba comportamentul pentru a acționa altfel în viitor. Un moment revelator este acela în care înțelegi că deciziile luate în trecut au creat în prezent niște circumstanțe care nu sunt așa cum ți-ai fi dorit. Atunci când reușești să aduci niște schimbări acelor decizii, vei reuși să aduci o schimbare viitorului și să-l creezi exact așa cum dorești tu. Acela este cu siguranță un ”A-HA” pe care îl poate avea toată lumea în comun.

Read More

Interact mizează pe programe complexe de talent management, iar în septembrie va organiza primul eveniment de certificare Emergenetics.

ne uităm la ce s-a întâmplat anul trecut, cele mai profitabile au fost conferințele de leadership și programele gândite special pentru câte un client – soluții personalizate, pe care le-am creat cu oameni din Interact sau cu parteneri ai Interact din diverse țări.

Ca strategie, anul acesta ne concentrăm pe Emergenetics, simulări de business și „Think on Your Feet” – un program de structurare a ideilor astfel încât să le prezinți cu impact, să vorbești clar, concis și la obiect și să faci față unor întrebări dificile din partea publicului, angajaților, presei.

 

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Partner, Interact

Read More

A hotărât să lucreze în domeniul dezvoltării personale, mai exact în zona de Executive Coaching, deoarece îi place să interacționeze cu oamenii. Și-a dorit mereu să îi ajute pe alții să devină mai buni, dar, în aceeași măsură, a investit timp și bani pentru a fi și ea mai bună, mai bine pregătită. De multe ori a primit din această cauză eticheta de om care muncește exagerat de mult, dar Georgeta Dendrino, Managing Partner Interact, crede că fără curiozitate și dorința de a te autodepăși nu poți reuși.

Pentru ea, alegerea drumului parcurs în carieră a fost făcută în primul rând în funcție de pasiunile ei, de abilitățile pe care le deține.

S-a orientat către zona de executive coaching, deoarece crede că are cunoștințele și experiența potrivite. În plus, zona de dezvoltare personală a preocupat-o dintotdeauna. A lucrat, astfel, cu oameni de diverse vârste, naționalități, cu diverse niveluri de experiență. „Cred foarte mult că dezvoltarea individului, preocuparea pentru a fi mai bun în fiecare zi contribuie la o societate mai bună, la dezvoltarea acesteia.”

 

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Partner, Interact

Read More



  • Spune-mi cateva lucruri despre tine, despre omul Diana Breaban

Putem sa incepem cu alta intrebare? :) Mi-e greu sa raspund la asta, nu sunt foarte obisnuita sa vorbesc despre mine. Serios vorbind acum, sunt o persoana foarte curioasa din fire, foarte optimista si vesela, foarte empatica si foarte orientata spre solutii. Imi pun foarte multe intrebari despre mine si despre altii, imi place sa inteleg lucrurile si comportamentul uman in profunzime si ce mi-au spus altii despre mine a fost ca le e usor sa interactioneze cu mine pentru ca stiu ca pot avea incredere in mine si pentru ca stiu ca nu-i judec niciodata. Imi plac lucrurile bine facute si cred ca unul din motivele pentru care oamenii au incredere in mine este ca sunt foarte responsabila, daca stiu ca am ceva de facut, nu este nevoie sa ma verifice nimeni. Cred ca fericirea este o alegere si in fiecare zi aleg sa fiu fericita si sa am o zi buna.

Chiar recent a trebuit sa ma prezint si am descoperit ca mi-e mai usor sa ma exprim in imagini, asa ca pozele de mai jos ma descriu mai bine decat cuvintele:

  • Cat timp ai lucrat in HR?

Am lucrat in HR timp de 8 ani, perioada in care am trecut prin rolurile de HR Trainee, Specialist Compensatii si Beneficii, HR Business Partner Commerce & General Administration si de 2 ani HR Manager Commerce & General Administration. E un domeniu care imi place in continuare, pentru ca am norocul sa lucrez intr-o companie in care HR-ul este vazut ca un partener strategic si este implicat activ in business. Asa ca nu stiu daca HR-ul este un subiect inchis pentru mine sau daca in viitor nu voi decide ca tot aici este inima mea si sa revin.

  • Cum ai ales sa schimbi atat de mult si sa mergi in sales? E o miscare foarte indrazneata.

Adevarul este ca nu ma gandisem niciodata sa merg in sales. Planul meu de cariera era clar pana sa iau decizia asta: urma sa fac o mutare laterala ca HR Manager Supply Chain, sa cunosc si cealalta jumatate de organizatie, dupa care vizam o pozitie de HR Director. Planurile s-au schimbat in momentul in care am avut o discutie cu un coach, care pe de-o parte mi-a zis ca i se pare ca sunt prea mult in zona de comfort si ca ar trebui sa fac o schimbare radicala, iar pe de alta parte, cand m-a vazut cu cata pasiune vorbeam despre oamenii din vanzari, m-a intrebat daca m-am gandit vreodata sa lucrez in vanzari. Si atunci am facut declicul. Chiar m-am amuzat gandindu-ma ca in ultima perioada am incurajat multi colegi sa se gandeasca la mutari in alte departamente, dar nu ma gandisem nici o clipa ca puteam si eu sa fac asta. Ce m-a determinat sa iau si mai in serios mutarea a fost o discutie avuta cu un coleg, caruia i-am spus mai mult in gluma ca ma gandesc la schimbarea asta. Ma asteptam sa glumeasca legat de subiect, dar a avut o reactie total neasteptata si mi-a spus ca ma vede acolo si ca as face treaba buna. Asta mi-a dat incredere sa iau in serios ideea si sa imi manifest intentia de a face schimbarea. Am avut si noroc ca lucrez intr-o companie in care mutari de genul asta sunt incurajate si ca am avut sustinerea Directoarei de HR, a Directorului de Vanzari, a Managerului National de Vanzari si a Directorului General, care m-au vazut capabila sa fac o astfel de schimbare care la prima vedere, in alte companii, poate nu ar fi imbratisata pentru ca ar parea nebuneasca.

  • Ce te pasioneaza?

Sunt foarte pasionata de vulcani, visul meu este sa merg intr-o tara cu vulcani activi si sa vad “live” cum erupe unul dintre ei. Am fost deja pe Etna si pe Vezuviu, iar in viitor ma tenteaza Piton de le Fournaise din Insulele Reunion si Kilauea din Hawaii (am inteles ca sunt dintre cei mai activi vulcani, deci sansele sa-i vad erupand sunt foarte mari). Acum cativa ani am fost la un pas sa-mi indeplinesc visul, insa Etna a decis sa erupa la fix 2 saptamani dupa vacanta mea in Sicilia.

Mai sunt pasionata de Everest, ma fascineaza ca fenomen. Nu cred ca il voi urca vreodata (desi never say never), insa imi place sa ma uit la documentare despre expeditii si sa imi pun intrebari legate de natura umana si de corpul uman in conditiile acelea extreme. Pe de-o parte mi se pare incredibil ce poate face corpul uman si mai ales mintea umana, iar pe de alta parte ma gandesc la dilemele morale pe care le are cineva care urca pe Everest in momentele nefericite in care a ajuta pe cineva poate sa insemne a-si pune propria viata in pericol.

Si mai sunt pasionata de al doilea razboi mondial, atat din punct de vedere strategie, cat si din punct de vedere psihologic. Pentru mine a ramas o enigma cum au putut oamenii sa ajunga la asa un conflict si sa traiasca timp de 6 ani in razboi.

  • Am vazut ca esti pasionata de dezvoltarea ta, ca citesti foarte mult – cum iti gasesti timp? Ce citesti acum?

Intr-adevar sunt pasionata de dezvoltare personala. Am avut o perioada in care citeam foarte multe carti de dezvoltare personala, de leadership. M-a marcat foarte tare “Inteligenta emotionala” a lui Daniel Goleman, inca mai revin la ea din cand in cand si o mai rasfoiesc. Am avut apoi o perioada in care am simtit nevoia de o pauza de la cartile de business si am citit beletristica (ma fascineaza cartile in care actiunea se petrece in Asia sau in lumea araba). In ultima vreme citesc in special articolele din Harvard Business Review si urmaresc aproape zilnic filmuletele de pe Ted.com. Practic asa rezolv problema timpului, atat articolele cat si filmuletele sunt rezumatul unor teme mult mai ample, pe care le explorez intr-o “pilula” de 15 minute.

Acum am inceput cartea “Trauma, atasament, constelatii familiale – Psihoterapia traumei” de Frank Ruppert.

  • Ai un motto dupa care te ghidezi? 

Da, am un motto pe care l-am vazut in timpul facultatii pe un poster si care mi-a ramas in minte de atunci. Suna cam asa: Never give up! Go over, go under or go around, but never give up. Am rezonat foarte tare cu acest motto pentru ca mi s-a parut ca ma reprezinta, asa ca a ramas cu mine de atunci. Intre noi fie vorba, wallpaper-ul de pe calculatorul meu are fix aceasta tema.

  • Ce personalitati / persoane admiri si de ce?

Sincer cred ca tind sa admir mai degraba oamenii obisnuiti decat personalitatile. Si cred ca motivul este ca pe oamenii din jur am ocazia sa-i cunosc in profunzime, pe cand atunci cand vine vorba de personalitati, nu am o experienta personala cu ele, incat sa-mi fac propria parere.

N-as putea sa spun ca admir pe cineva anume, ci sunt parti pe care le admir la aproape fiecare om pe care il cunosc. Imi place sa inteleg oamenii, sa vad ce sta in spatele comportamentului lor si sa vad partea frumoasa din fiecare. Daca ar fi totusi sa aleg o persoana, cine imi vine in minte este Directoarea Unicef Rimini, cu care am lucrat timp de cateva luni, cand am facut practica in Italia in timpul anului petrecut ca student Erasmus. M-a impresionat pasiunea cu care lucra si faptul ca ii pasa sincer de soarta copiilor. Tin minte ca odata aveam nevoie de niste rechizite si nu o lasa inima sa le cumpere pentru ca se gandea ca banii respectivi ar fi putut ajunge la copii din Congo.

  • Ce provocari crezi ca vei avea in noul rol?

De unde sa incep? Prima provocare este faptul ca e un domeniu complet nou pentru mine. Da, lucrez indeaproape cu colegii de vanzari de mai bine de 6 ani si inteleg activitatea lor, insa acum va trebui sa intru mult mai in profunzime si sa invat de la zero ce inseamna vanzarile, partea tehnica practic. De aici deriva si urmatoarea provocare: cea de credibilitate in fata clientilor si a colegilor, care este posibil sa aiba o rezerva initial, tinand cont de lipsa mea de experienta.

O alta provocare este faptul ca toti ochii vor fi pe mine – va fi o perioada in care va trebui sa demonstrez ca pot sa fac fata in noul rol. Si nu ma astept sa fie usor, insa cred ca am suficienta ambitie si abilitatea de a invata rapid incat sa reusesc sa nu dezamagesc pe cei care au avut incredere in mine in aceasta mutare.

Read More

1. Cand te uiti la cariera ta de pana acum, care ar fi 3 momente esentiale care te-au adus aici?
Ma voi rezuma la un singur astfel de moment, care a stat practic la baza intregii mele cariere. Este vorba de momentul in care am hotarat sa vin in Bucuresti, dupa terminarea facultatii, pentru a juca baschet, pentru ca la vremea aceea eram jucator de baschet profesionist. Desi baschetul a fost cel care m-a adus in Bucuresti, momentul mutarii mele in Capitala a insemnat mult mai mult de atat, pentru ca tot atunci am decis sa ma angajez in domeniul vanzarilor FMCG.

2. Cum ai inceput in acest domeniu si ce te-a atras la el? 
Am inceput sa lucrez in domeniu inca din timpul facultatii, iar primul job stabil a fost cel de agent de vanzari la Motorola (vindeam pagere). Cand m-am mutat in Bucuresti, mi-am dorit sa merg mai departe in aceeasi directie, pentru ca un astfel de job imi dadea oportunitatea de a interactiona cu un numar mare de oameni diferiti, oferindu-mi totodata un program flexibil.

3. Ce impact a avut Hochland in viata ta/cariera ta?
Consider ca decizia de a ma alatura companiei a fost pasul potrivit la momentul potrivit. Am venit in Hochland in urma cu 11 ani, intr-un moment in care compania isi construia echipa de management de vanzari. Desi pozitia pe care am venit aici, Regional Sales Manager, era inferioara fata de cea pe care o ocupam in compania in care lucram anterior – la Johnson Wax ocupam functia de National KA Manager – aceasta presupunea responsabilitati mai mari decat numele job-ului, fiind vorba de fapt de responsabilitati de Sales Manager.
Am luat decizia de a ocupa aceasta pozitie in cadrul Hochland din mai multe motive: in primul rand pentru ca Hochland este o companie de renume, apoi pentru ca brandul Hochland este lider de piata si extrem de iubit de consumatori, si nu in ultimul rand pentru ca am simtit ca era o buna oportunitate pentru a-mi dezvolta cariera. In timp s-a dovedit ca am luat decizia potrivita, din toate punctele de vedere.

4. Daca ar fi sa alegi cel mai important success al tau de pana acum, care ar fi acesta?
In plan personal, cea mai mare realizare de pana acum este, fara indoiala, copilul pe care sotia mea mi l-a daruit anul trecut. In plan profesional, una dintre cele mai importante realizari consta in faptul ca in cei doi ani de cand conduc compania am reusit, alaturi de intreaga echipa, sa transformam tendinta de scadere din perioada 2011-2013 intr-una de crestere in cota de piata, in cifra de afaceri si in profitabilitate.

5. Cum a fost tranzitia de la Sales la pozitia de Director general? 
Avand in vedere ca in momentul in care am fost numit director general aveam deja 9 ani de experienta in companie, trecerea a fost destul de fireasca, insa nu lipsita de provocarile pe care orice promovare si schimbare de functie le aduc.

6. Ce iti place cel mai mult la ce faci acum? 
Am norocul de a putea spune ca iubesc ceea ce fac, din toate punctele de vedere, de la misiunea mea in cadrul companiei, la oamenii cu care lucrez si cu care interactionez zi de zi si pana la satisfactia pe care o am la finalul zilei.

7. Care este filozofia ta de viata/cariera? 
Atat in viata personala, cat si in cea profesionala, imi propun sa fiu mereu o persoana cu picioarele pe pamant, sa nu uit de unde am plecat, sa tin legatura cu prietenii, sa imi petrec cat mai mult timp alaturi de familie si de prietenii vechi, sa raman o persoana pozitiva, optimista si cu bun simt. Nu tolerez minciuna, lasitatea, lipsa asumarii de resonsabilitate.

8. Ne poti spune care ar fi o carte care te-a marcat? 
The monk who sold his Ferarri, de Robin Sharma – este o carte inspirationala, care mi se potriveste si care mi-a confirmat ca directia in care ma indrept este cea buna. Traim intr-o lume care valorizeaza aspectele materiale si tocmai de aceea este foarte important sa te poti detasa pe cat posibil de aceasta parte materiala, sa pastrezi un echilibru intre business, viata personala si familie, intre minte, corp si spirit – aceasta este directia in care cartea ii indruma pe cititori si este si principiul in care eu cred foarte mult.

9. Ce pasiuni ai inafara de serviciu? 
Sportul e foarte important pentru mine, imi incep aproape fiecare dimineata alergand si imi place sa navighez barci cu panze. In plus, de cand a veni pe lume fiul nostru, Petru, fac tot posibilul sa petrec cat mai mult timp alaturi de el.

10. Cum ai defini filozofia ta de leadership? Ce le-ai spune noilor lideri din ce ai invatat tu? 
Pentru mine, leadershipul inseamna 3 lucruri: cunostinte, atitudine, abilitati. Un lider lucreaza cu oameni, nu ii conduce, ii dezvolta permanent, genereaza entuziasm in randul acestora. In acelasi timp, din punctul meu de vedere, pentru un lider este esential sa duca la bun sfarsit ceea ce spune si sa ii conduca pe ceilalti prin propriul sau exemplu.

11. Ce faci cand vrei sa te relaxezi? 
Sportul e foarte important, alerg sau fac inot cat de des pot. In fiecare zi aloc cel putin o ora pentru activitati de streching, combinate cu exercitii de respiratie si meditatie. Tot zilnic imi aloc minim o jumatate de ora pentru a citi.

12.  Ce personalitati din lumea de afaceri admiri si de ce? 
In primul rand, una dintre persoanele pe care le admir este cea care m-a ajutat enorm intr-un moment dificil din viata mea, ispirandu-ma totodata in tot ceea ce fac acum. Este vorba de doctorul Cristian Rachitan, naturopat – osteopat, care locuieste in New York, USA.
In al doilea rand,  doua persoane foarte dragi care au influentat enorm evolutia mea profesionala sunt Viorel Ognean si Sergiu Mititelu, cei care au fost sefii mei in ultimele doua companii in care am lucrat.
Nu in ultimul rand urmaresc sfaturile sau “pastilele” zilnice venite pe facebook de la Robin Sharma, sunt extreme de inspirationale si de foarte mult bun simt.

Read More