Archive
interviews

Când ați început să susțineți antreprenoriatul feminin? De ce?

„D’aussi loin que je m’en souvienne”, aș spune. Sau, cu alte cuvinte, de când îmi aduc aminte. Am făcut-o fie cumpărând produse făcute de antreprenoare din România, fie participând la proiecte de susținere a lor.
Nu sunt o feministă, nu am fost niciodată. Cred că fiecare avem rolul nostru și e bine să ne respectăm. Trăim însă într-o societate tradiționalistă în care femeile însele au anumite agresivități între ele. Am remarcat, însă, aceste agresivități și între femei din alte țări. Aș zice că e vorba de o repoziționare a noastră, de un proces de căpătare a încrederii în sine, de afirmare. Nu cred că suntem egali, cred că e vorba de competență, de asumare a riscurilor, de curaj, astfel încât dacă o femeie e mai bună într-o anumită situație, atunci ea merită să fie recompensată. Dacă însă un bărbat e mai bun în același context, atunci el merită recompensa.
Vreau să cred că și eu contribui la susținerea antreprenoriatului feminin prin ceea ce spun în proiectele de coaching, mentoring, dar și prin ceea ce fac în fiecare zi. Eu sunt dintre acele persoane care mai întâi fac lucruri și apoi vorbesc despre ele; mă derutează cei care vorbesc și nu aplică sau care spun despre ei lucruri neadevărate.

Care este rolul dvs. de coach în programul de antreprenoriat susținut de Cartier?

Am început să colaborez cu Cartier în ianuarie 2017. Tocmai terminasem masterul de coaching și consultanță la Insead. (Insead este partener Cartier în proiectul Cartier Women’s Initiative Awards și propune câte un coach pentru fiecare dintre cele 18 finaliste ale proiectului.)
Anul trecut am făcut coaching cu una dintre finalistele din SUA (care a luat și premiul cel mare). Anul acesta, din 2.800 de candidate, 18 sunt în finală. Eu fac coaching cu o concurentă din Liban.

Ce faceți efectiv cu persoana căreia îi sunteți mentor?

În primul rând, eu o ajut să își scrie planul de afaceri conform standardelor impuse de Cartier, Insead și juriul format din investitori. Planul de afaceri trebuie să demonstreze că acel proiect satisface criteriile următoare: creativitate, sustenabilitate financiară, impact social. În al doilea rând, rolul meu este de a ajuta antreprenoarea să își conceapă o prezentare, un „elevator pitch” și să susțină prezentarea în fața potențialilor investitori.

 

Un articol de Georgeta Dendrino, Managing Director, Interact

Citește articolul complet aici.

Read More

Din 2006 Cartier a lansat Premiile pentru initiațiva femeilor, ca un angajament față de femeile din întreaga lume cu scopul de a crea un program de transformare pentru femeile antreprenor. Cartier Award aduce riguroziate in evaluarea programului, evaluand business-urile din prisma rezultatelor pe care le genereaza.

Pentru a reflecta angajamentul față de aceste business-uri in formare, cele 18 nominalizari beneficiaza de coaching iar cele 6 finaliste beneficiază de un progam de coaching și mentorat permanent. Acest mentorat este adesea considerat mai important decât premiul în sine. În timp ce programul de coaching este orientat spre furnizarea de instrumente de bază pentru afacerile finalistelor, mentoratul este un program individualizat de sprijin și este adaptat la nevoile fiecărei laureate.

Găsirea unui coach bun pentru persoanele nominalizate și laureate devine, prin urmare, esențială. Pentru a realiza acest lucru, Cartier a pus în aplicare un proces de selecție reciprocă, prin care laureatele își împărtășesc nevoile și mentorii își prezintă biografia și ariile de interes. Potrivirea laureatelor cu coachii se face luând în considerare expertiza, regiunea și industria în care activează. Coachii sunt persoane cu senioritate în business, de la McKinsey & Comp, Cartier sau INSEAD. Anul acesta unul dintre coachii INSEAD este chiar Georgeta Dendrino, antreprenor, consultant si executive coach.

Learning Network: Georgeta, ești executive coach de câțiva ani, deja, ce îți aduce experienta Cartier Women’s Initiative Awards?

Gerogeta Dendrino: Expunere, experiență, cunoștințe, oameni noi în jur, oportunități de a învăța, de a călători.

L.N: Cum a decurs procesul de alegere a perechii coach-coachee? Care au fost criteriile? Ne poti dezvălui identitatea businessului pt care esti coach?

G.D: Insead și Cartier fac perechile. Dupa aceea, coach-ul și antreprenoarea încep să lucreze la planul de afaceri și la prezentarea în fața juriului. Acest proces de coaching durează aproximativ trei luni. Anul trecut am lucrat cu cineva din America de Nord (are un business legat de economisirea apei); anul acesta, lucrez cu o antreprenoare care reprezintă North Africa & Middle East.

 Legat de Cartier, anul trecut am facut coaching cu o antreprenoare din USA care a câștigat premiul cel mare. Am avut emotii foarte mari, am plâns de bucurie cu ea – dar știu că este meritul ei în proporție foarte mare.

Cred că atunci când faci coaching e important să fii pregătit pentru a fi în spate, să înțelegi că nu vei straluci tu, ci cel cu care lucrezi.

 

Citeste mai departe.

Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

Read More

2018 se anunță un an cu un grad de instabilitate mai mare decât 2017. Instabilitatea politică, legislativă, fiscală ne determină să ne canalizăm creativitatea spre a găsi căi de supraviețuire, din păcate, aș zice. Creativitatea noastră ar trebui valorificată în scopuri mai înalte: pentru a face o diferență în această lume, pentru a construi o lume mai bună, mai coerentă, cu oameni mai buni; singura reacție viabilă în fața curentului care parcă ne obligă să funcționăm la baza piramidei este, după părerea mea, aceea de a ne preocupa doar de nevoi primare.

Previziunile de la The Economist pentru 2018 pentru România arată că economia va crește; se vede însă o îngrijorare legată de reformele nepopulare care împing această țară înapoi în trecutul pe care îl credeam uitat. Sunt sigură, însă, că vom găsi căi de a face diferența. Până la urmă, antreprenorul are un vis, nu? Nu poate funcționa altfel, pe termen lung.

Contextul este unul impredictibil, dominat de D-VucaD (disruption, volatility, uncertainty, complexity, ambiguity, diversity): este o lume în care vom trăi și mai multe schimbări, neregularități, nesiguranțe, iar diferențele între generații vor deveni din ce în ce mai mari, forța de muncă de calitate – mai greu de găsit. În acest context, cred că antreprenorii, managerii de firme, vor avea nevoie de mentori, Executive Coaches în care să aibă încredere și cu care să vorbească. Îmi amintesc de un client care îmi spunea că vrea să ne întâlnim ca să “îl pun pe șine”. Cred că exprima foarte bine nevoia pe care o vom avea în anul acesta.

Oamenii vor fi în căutare de noi valori – acum suntem în derivă, singura „valoare” este banul. Nu mai știm „de ce” facem ceva, de ce ne înhămăm la un proiect. Singurul azimut este cel financiar. Pare că nu ne mai bucură prea multe lucruri, că suntem într-o stare de blazare periculoasă.

Rolul antreprenorului, al managerului, mai ales acum, este să îi ajute pe oameni să își găsească valorile. Este foarte greu, însă, în condițiile în care tot timpul pare că ni se mișcă pământul sub picioare. Din când în când, cred că vom avea nevoie de cineva care să ne ajute să ne uităm de sus la toata scena, la firma noastră, la noi, la tot spectacolul, pentru a vedea clar, pentru a putea lua deciziile cele mai bune.

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

Conduceți una dintre cele mai importante companii de coaching pentru mediul de afaceri din România. Care este, de fapt, rolul acestei companii?

Interact este pe piață din 1997 și aș putea spune că e o firmă care a crescut odată cu clienții săi. Ne-am dezvoltat foarte mult, ne-am extins în special în ultimii 12 ani. Misiunea noastră este să facilităm schimbarea pentru a face o diferență în jurul nostru (mi se pare că sună într-un fel bizar în limba română; în engleză ar fi: „Enabling change to make a difference“). Vrem să sprijinim dezvoltarea personală și profesională a clienților noștri, oameni din diverse companii. De a lungul anilor, însă, am avut proiecte și cu licee din București, cu facultăți – scopul fiind acela de a pregăti generațiile noi pentru momentul cînd urmează să lucreze, de a-i ajuta să fie mai buni, mai performanți. De multe ori am spus chiar în propria firmă că îmi doresc ca oamenii care lucrează aici să fie pregătiți permanent, astfel încît, dacă vreodată se întîmplă ceva sau vor să facă altceva, să își găsească un job cel puțin la fel de bun ca acela de acum.

Sînteți o femeie de afaceri de succes. Cum stați cu stima de sine? Și, în general, cum sînt văzute femeile în mediul de afaceri în România?

Stima mea de sine? Pînă la urmă, nevoia de a fi mai bună în fiecare zi, de a face o diferență, nemulțumirea permanentă față de ce am făcut pînă acum, dorința de a continua o transformare − toate acestea arată că am o stimă de sine „în construcție“. E ca drumurile din această țară, mereu în reparație. Am învățat să văd și partea bună a lucrurilor: această stimă de sine mai degrabă redusă m-a făcut să mă zbat mereu. Cred că toți avem nevoie de un feedback, avem nevoie să știm că facem unele lucruri bine. În România, oamenii dau rar feedback pozitiv (începînd cu părinții cărora le e teamă că ne-o luăm în cap, continuînd cu școala − apropo, am auzit recent un profesor spunînd că 8 e nota maxima la el, 10 e doar pentru Eminescu − și apoi cu colegii, clienții, prietenii). Cînd e ultima oară cînd ați spus cuiva felicitări, mulțumesc, apreciez ceva la tine, îți stă bine, arăți bine etc.?

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

1. Ce înseamnă să fii trainer la Communication?

Oana Măcroiu: Trainer la Departamentul Communication incapsuleaza mai multe elemente cum ar fi: energie, rabdare, perseverenta, spirit jovial, simtul umorului, creativitate si multa empatie. Este genul acela de job pe care nu l-as putea face daca nu as fi capabila sa calatoresc spre mai multe destinatii in acelasi timp.

Cristina Câtu: A fi trainer la Communication inseamna a fi pasionat de comunicarea verbala – de la invitatia la film pana la intanirile de afaceri si de cea scrisa – de la simplul sms pana la raportul de vanzari. Un trainer de comunicare ii ofera cursantului o harta a comunicarii si il inspira pe cursant sa exploreze acest imens teritoriu.

Simona Noapteș: Să fii trainer înseamnă să iubești să comunici cu oameni, cu meseriile lor, cu domeniile lor și, uneori, cu mediile culturale din care ei provin. Înseamnă să îi îmbogățești pe cei pe care îi înveți o nouă limbă, nu doar cu gramatică sau vocabular, ci și cu un anumit fel de a gândi noile forme lingvistice cu care ei intră în contact, o modalitate care să îi ajute să le transpună în profesiile lor și în viața cotidiană. Să fii trainer înseamnă adaptare, flexibilitate, înseamnă să fii mereu pregătit pentru un imprevizibil personal al fiecărui client.

Aura Frîncu: Galileo Galilei a spus odata ca   „Nu poti invata nimic pe nimeni; poti doar sa ajuti pe cineva sa se descopere.”  Cam asa e si cu « meseria » de trainer la Communication pentru mine.  Mi-am dat seama, in timp, ca daca ma rezum la rolul de profesor care  doar explica structuri, clarifica mecanisme ale limbii, da teme, corecteaza, asta nu reprezinta decat o treime din rolul unui trainer. A doua treime consta in a crea experiente, in a facilita procesul de invatare, in a-i ajuta pe oameni sa depaseasca bariere, complexe de inferioritate, sa aiba incredere in ei, sa faca acele conexiuni intre ce stiu deja si ce vor sa stie ; eu pot da sfaturi, pot face recomandari, pot inspira, incuraja, dar pana la urma cel care invata( sau nu) este omul din fata mea. In asta consta si usorul si greul acestei meserii. Apoi, mai e o treime de rol in care fac pe pshihologul, ascult oamenii vorbindu-mi in mod autentic despre viata lor,  dau si eu « din casa » uneori, ne angajam intr-un dans al increderii reciproce.  Exista o componenta umana si afectiva extrem de importanta in jobul de trainer. Daca nu-ti plac oamenii, cu tot ce au ei frumos, dar si mai putin luminos in ei, jobul acesta nu e pentru tine.

 

2. Cum te pregătești pentru un curs în așa fel încât să te asiguri că este adaptat clientului?

Oana Măcroiu: In primul rand ma asigur ca am inteles ceea ce el doreste. Apoi incerc sa gasesc cele mai bune resurse din care sa pot selecta informatia care sa ii ofere valoare clientului. De multe ori gasesc numai idei generale pe care mai tarziu le pot dezvolta impreuna cu participantii si astfel au si ei un rol esential in intreg procesul de armonizare a elementelor cursului.

Cristina Câtu: Cu cat inteleg mai bine industria si sarcinile de zi cu zi ale cursantului, cu atat pot adapta mai bine cursul.

Simona Noapteș: Cel mai important este să cunoști nevoile clinetului. Și, uneori, să îi arăți importanța unor forme care la prima vedere nu au relevanță directă. Discuția preliminară este decisivă – ce vă doriți, ce așteptări aveți, ce nevoi, în ce context folosiți limba pe care o învățați – sunt întrebări foarte importante. Cursurile sunt mereu în modficare – chiar dacă urmăresc o structură, ele diferă foarte mult în funcție de contextual și de domeniul de specialitate sau de interes al clientului.

Aura Frîncu: Pregatirea cursurilor este un fel de «  neverending story » pentru un trainer. Nu conteaza de cate ori ai predat ceva, de fiecare data trebuie sa te adaptezi oamenilor din fata ta. Asadar, incerc sa folosesc cat mai multe documente autentice : articole de presa, filmulete de pe internet, conferinte TED, interviuri, toate din domeniul de activitate al clientilor mei si din domenii conexe. Apoi, folosesc si materialul clientului, email-uri, prezentari, traduceri si alte documente pe care ei mi le pun la dispozitie si pe care le pot folosi ca suport pedagogic. In plus, citesc presa de business si ascult cu mare atentie tot ce-mi povestesc clientii.

 

3. Ce-ți place cel mai mult la un curs?

Oana Măcroiu: Cel mai mult imi place energia participantilor. Fiecare este unic in felul sau si personalitatea lor are nuante diverse pe care ma bucur sa le explorez.

Cristina Câtu: Imi plac sesiunile in care cursantii participa activ, isi dau unii altora feedback, expun ipoteze si fac schimb de idei si cunostinte.

Simona Noapteș: Cel mai mult îmi place că întotdeauna un curs este un schimb – de informații, de experinețe, de cunoștințe. Și că, la fiecare curs, cunosc oameni noi, foarte interesanți, profesioniști, diverși, cu interese și pasiuni diferite de la care am mereu câte ceva nou de învățat.

Aura Frîncu: Imi place la nebunie cand simt ca se creeaza o relatie umana care trece dincolo de cea profesionala. De altfel, cativa clienti mi-au devenit ulterior prieteni buni. Imi place cand simt ca am o contributie, oricat de mica, in viata oamenilor : de exemplu,  am ajutat o echipa care lucreaza in telecom, in logistica, sa comunice mai eficient cu partenerii lor de business din Africa francofona ; week-end-ul trecut, am ajutat o clienta grecoaica sa-i scrie proprietarului ei pentru a-l convinge sa le permita sa-si ia o pisica, lucru interzis prin contract ( l-a convins ☺) ;  pe altii i-am inspirat sa citeasca literatura in franceza, iar pe cativa expati sa iubeasca limba romana si Transilvania. La nivel micro, imi place cand se intampla momente de « aha », cand  vad ca oamenii pleaca de la cursul meu cu un tonus mai bun, cu o idee interesanta sau macar cu zambetul pe buze.

 

4. Ce este greu?

Oana Măcroiu: Nu este intotdeuna usor ca in a doua parte a zilei sa imi mentin nivelul de energie la fel ca in prima jumatate. Cautarea de materiale si pregatirea lectiilor necesita destul de mult timp mai ales atunci cand oamenii cu care lucrez vin din domenii cat mai variate si au asteptari si nevoi diferite.

Cristina Câtu: Provocarea cea mai mare este imbunatatirea fluentei. Aceasta necesita timp si implicare.

Simona Noapteș: Ce este cel mai frumos este și cel mai greu – adaptarea continuă a cursurilor, adaptarea la ritmul și la nevoile fiecărui client este mereu o provocare.

Aura Frîncu: E greu sa fii pe drumuri cand e ger, canicula sau ploua, de multe ori cu  rucsacul burdusit de carti, laptop, markere si post-its ; e greu cand oamenii anuleaza cursurile in ultimul moment ; dar cel mai e greu e cand i ti dai seama ca nu poti ajuta un client sa progreseze, ca nu-l poti motiva tu acolo unde nu reuseste singur.

 

5. Fun facts. (întâmplări amuzante de la cursuri, situații inedite)

Oana Măcroiu: Primul lucru care imi vine in minte este ziua cand am nimerit in sala de sedinte in loc sa ajung in sala de curs si nimeni nu intelegea comportamentul meu. Nu voi uita niciodata privirea acelor oameni ☺

O alta experienta inedita de care imi amintesc razand este despre un curs pe care    l-am tinut la client acasa si cainele a furat si a distrus mare parte din materialele de pe masa (foile de curs, foaia de prezenta si cateva pagini din manualul meu) ☺

Cristina Câtu: Odata pregatisem o sesiune in jurul unui discurs despre un nou software. Discursul fusese postat in urma cu doar cateva ore. Cursantul stia deja despre ce era vorba si a tinut o excelenta prezentare ad hoc a principalelor puncte din discurs.

Simona Noapteș: Întâmplări amuzante apar mereu. Cel mai adesea, ele provin din analogiile făcute între limbi sau între forme lingvistice. Astfel am aflat că există „Ștefan cel Mai Mare” sau că în limba slovacă există o expresie care s-ar traduce „trist în ciuperci” (echivalentul lui „a ți se îneca corăbiile”).

Aura Frîncu: Au fost multe momente amuzante la cursuri. Unul recent si inedit a luat forma unei declaratii de dragoste . Se da un curs de romana, subiect de discutie – timpul liber ; se mai dau niste clienti straini, dintre care unul tanar, frumusel, care se uita  in ochii mei si spune  : « Te iubesc » . In secunda imediat urmatoare, se inroseste ca racul si rectifica in engleza : adica nu, nu asta am vrut sa spun, am vrut sa spun ca iubesc basketul. Prea tarziu, porumbelul scapase, ne-am amuzat pe seama lui vreo 5 minute bune.

Read More

Cand alegem un curs ne uitam la multe aspecte, de la cele mai pragmatice cum ar fi bugetul, pana la cele tehnice – de acoperire a competentelor, de livrare si la cele estetice design, fun, etc. Sunt multi si factorii care influenteaza calitatea trainingului. Si daca mai adaugam si faptul ca nu exista retete pre-stabilite care sa garanteze succesul, ne dam seama ca alegerea unui curs este un proces complex. De aceea, eu cred ca este necesara o buna cunoastere a istorieri unui curs – mai ales cand un curs vine cu o istorie in spate si a motivatiei oamenilor care il livreaza. Propunerea mea este sa priviti acest interviu nu ca pe un adverorial ci ca pe o incursiune in culisele unui curs ce se anunta spectaculos.

Learning Network: Ce ai experimentat (simtit/gandit) cand ai văzut prima data cursul TOYF. Când s-a intamplat asta? Cum ti-ai dat seama ca este un curs pe care vrei sa fii trainer pentru acest curs?

Alina Doica: Era candva in 2004, 2005 si imi amintesc foarte bine de energia cu care m-am aruncat in exercitiile pe care ni le-a propus trainerul. M-a atras in primul rand jocul cu ideile, felul in care poti schimba nuantele unui mesaj folosind diferite tehnici. Apoi mi-am dat seama ca imi va fi de mare folos pentru ca eu sunt destul de divergenta din fire, sar de la o idee la alta, pierd interlocutorul pe drum. Si mi-a placut ca pot sa spun ce am de spus pastrand un fir rosu, logic, dar fara sa renunt la originalitatea ideilor. Mi-am dorit sa-l pot face si eu ca trainer intr-o zi si am muncit mult pentru asta.

Comunicarea este o zona foarte vasta si automat atingem subiecte ce deschid apetitul participantilor, dar nu le putem acoperi in profunzime in 2 zile. Un exemplu ar fi asertivitatea – exista un moment in curs care poate deschide discutia despre comunicarea asertiva, despre ascultare si empatie, dar in formatul sau clasic nu putem sa exploram subiectul in detaliu. Vestea buna este ca sistemul TOYF se poate integra cu usurinta in tot felul de programe – o si facem de altfel. Cateva exemple sunt: abilitati de prezentare, comunicare asertiva si conflict management, feedback, first time manager sau leadership.

Citeste articolul.

Un interviu cu Alina Doica, Business Associate,  Interact

Read More

La invitația companiei Interact, săptămâna trecută, Ferruccio Fiordispini, Master Trainer Emergenetics și Country Representative pentru Italia, a făcut o scurtă vizită în România. Ferruccio are peste 25 de ani experiență în business. A lucrat în management internațional, general management, marketing și HR. Este certificat ca asociat Emergenetics din 2010, iar acum deține titlul de Master Associate al acestei licențe.

Ferruccio Fiordispini, Master Trainer Emergenetics si Country Representative pentru Italia, a facut o scurta vizita în Romania.

Am profitat de prezența sa la București pentru a-i pune câteva întrebări.
Care ar fi propria dvs. definiție a conceptului Emergenetics?

Așa cum spuneam într-o recenzie a cărții având-o ca autoare pe Ph.D Geil Browning, Emergenetics este o metaforă care funcționează precum creierul. Termenul reprezintă contracția a doi termeni: genetică și emergență. Ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi avem preferințe de gândire și de comportament dobândite prin moștenire genetică și îmbogățite cu propriile experiențe de viață, în special în perioada de creștere (22- 25 ani).

Ce diferențiază Emergenetics de alte instrumente psihometrice?

Emergenetics nu prevede, de exemplu, performanța, nu o măsoară, nu o anticipează. El arată unde sunt punctele tale tari, ce tendințe ai în gândire și în comportament, adică unde se află zona ta de confort. Iată de ce el poate fi util în motivarea oamenilor din echipa ta, pentru că știi să le dai acele task-uri pe care le fac din plăcere, cu ușurință.

Emergenetics se bazează pe un model științific, medical, mai degrabă decât pe unul psihologic. Permite echipelor să se perceapă ca un întreg. Evidențiază diferențele dintre femei și bărbați. Și, mai ales, demonstrează că oamenii pot trece de la un punct al spectrului de preferințe la altul, în funcție de situație, ceea ce confirmă vocația noastră profund umană.

Citeste articolul.

Un articol de Rodica Nicolae

Read More

Interviu cu Gordon Cousins, Global Executive Chairman la Business Today International și Business Partner Interact.

 

Povestiți-ne despre evenimentul pe care l-ați avut recent în România.

Vizita mea a avut două obiective: primul a fost pentru a fi alături de Interact, reprezentantul exclusiv al Business Today International în România, într-un eveniment de lansare a unei simulări mai simplificate dar și mai intense de o zi.

Al doilea obiectiv a fost acela de a acredita noi traineri precum și o discutie despre ultimele tendințe în dezvoltarea și implementarea simulărilor de business în organizații.

Filosofia din spatele simulărilor de business se bazează pe discovery learning: Dacă eu îți spun un lucru, e adevărat pentru mine, dacă îl descoperi singur, devine adevărat pentru tine. Ne dorim ca oamenii să descopere cum pot aduce valoare propriilor companii atunci când simulând realitatea se pot ”juca” cu decizii și impactul acestora.

 

Care este metodologia din spatele simulărilor de business?

Există 6 principii esențiale care stau la baza simulărilor Business Today. Învățarea prin descoperire e diferită de învățarea experiențială. În cazul celei dintâi, creezi cadrul potrivit pentru ca participanții să simuleze conducerea unei afaceri descoperind cum anumite decizii au impact pozitiv sau negativ asupra acesteia.

De asemenea considerăm că afacerea clientului este unică. Nu contează domeniul de activitate, afacerea fiecărui client este într-un fel sau altul diferită de afacerea oricărui altcuiva, drept urmare ne concentrăm foarte tare pe adaptarea simulărilor la fiecare client și industrie în parte. Nu avem nici un program luat direct de pe un raft, reușind de fiecare dată să modelăm simularea în așa fel încât aceasta să acopere complet nevoile specifice.

Credem totodată în ideea de a construi o înțelegere completă a ceea ce înseamnă o afacere, de a face tot posibilul ca angajații clientului să înțeleagă lanțul valoric al organizației, indicatorii de performanță, strategia companiei și procesele cheie. Într-un final, dacă oamenii ajung să înțeleagă modul în care aceste procese se armonizează și că fiecare are o contribuție vor fi cu adevărat dedicați performanței întregii companii.

De asemenea trebuie luat în considerare faptul că structura creierului ar trebui să dicteze structura programului de simulare în sine. Așadar sunt două informații esențiale aici, și anume cele două emisfere ale creierului: emisfera dreaptă și emisfera stângă. Acestea reprezintă motivul pentru care nu am computerizat niciodată în întregime programele noastre de simulări. În toate cazurile acestea sunt board-based și doar asistate de computer, pentru că emisfera dreaptă a creierului este stimulată: ea se ocupă cu vizualizarea, poze, imagini – o imagine este mai puternică decât multe informații. Astfel, dacă vrei să apelezi la memoria angajaților, dacă vrei să îi ajuți să-și schimbe comportamentul, trebuie să te concentrezi pe emisfera dreaptă a creierului. Drept urmare, programele noastre sunt structurate în așa fel încât să solicite emisfera dreaptă a creierului: folosim monede fizice, folosim table de joc pentru reprezentarea lanțului valoric al afacerii. În final, structura completă a programului este împărțită în 3 mari componente: simularea în sine (care reprezintă 30% din program), o serie de exerciții de reflecție care ajută la îmbunătățirea procesului de învățare (reprezintă de asemenea 30% din program) și într-un final partea cea mai importantă care reprezintă 40% din program: transferul informațiilor învățate către propria afacere; fără această parte, totul ar fi doar un joc care nu ar avea impact în procesul de învățare pe termen lung.

 

De ce ați încuraja clienții să experimenteze astfel de simulări versus cursuri clasice?

Am observat în ultima vreme în lume tendința clienților/companiilor de a se orienta către programe scurte, care mai degrabă merg către divertisment. Nu știu dacă e și în România. Noi nu suntem în industria de entertainment, ci suntem în industria îmbunătățirii performanței, iar cheia acestei îmbunătățiri este în schimbarea comportamentului și astfel realizezi că suntem de fapt în industria schimbării comportamentale. Dacă poți schimba comportamentele oamenilor astfel încât să aibă un impact pozitiv asupra performanței afacerii lor înseamnă că de fapt le oferi puterea de a face ceva diferit în afacerea lor. Așa realizăm că ne desfășurăm de fapt în industria schimbărilor comportamentale cu scopul de a oferi abilități în plus. Drept urmare avem un timp foarte scurt pentru a face asta, uneori o zi, două sau maxim trei. În acest caz, trebuie să o faci cea mai capabilă și eficientă manieră posibilă. De aceea, în viziunea noastră, metodele vechi de învățare (case studies) sunt mai puțin eficiente în a schimba comportamente, ele pot aduce informații în plus însă nu pot schimba modul în care oamenii se comportă. În concluzie, dacă vrei să îmbunătățești performanța afacerii tale, trebuie să schimbi comportamentul angajaților. Dacă faci ceea ce obișnuiești să faci, vei obține aceleași lucruri ca și până acum. Dacă ajuți totuși la schimbarea comportamentelor oamenilor, le aduci lor un beneficiu iar aceste lucru este spre binele organizației și apoi spre binele întregii țări.

 

De ce sunt simulările Business Today mai eficiente decât celelalte?

În primul rând considerăm că afacerea clientului este unică, așadar customizăm simularea în funcție de asta. Astfel, singurul context în care simularea va fi relevantă pentru participanți va fi acela în care simularea va include: a) procese pe care le pot recunoaște b) probleme pe care le întâmpină și în realitate  c) relațiile dintre cifre pe care aceștia le întâlnesc în simulare sunt reale și adevărate. Așadar dacă poți crea acea senzație de realitate și dacă o combini cu provocări, entuziasm și puțină distracție, atunci vei fi adus oamenii în postura în care vor simți că într-adevăr au controlul asupra afacerii lor, dar mai ales în postura în care vor realiza cât de bine se poate transpune totul în mediul real. Astfel vei fi creat credibilitatea necesară despre simulare încât oamenii vor avea curajul să aplice învățăturile în mediul real și abia după ce vor face asta și vor realiza că lucrurile se potrivesc, atunci intervine un moment de ”A-HA, acum înțeleg cum să fac asta”. Așadar, primordial este să modelăm simularea în funcție de afacerea clientului pentru a se potrivi realității lui, cifrelor și proceselor sale. Este vorba despre meticulozitatea și rigoarea cu care simulările sunt customizate pentru ca oamenii să poată aplica în mediul real ceea ce învață într-o simulare.

 

Este prima oară când veniți în România? Ați mai avut și alte proiecte în trecut?

Am mai fost în România acum 10 ani într-un proiect de design al unei simulări pentru o companie petrolieră. Am construit astfel o simulare foarte specifică acestei organizații. Au trecut 10 ani de atunci și sunt foarte încântat să văd evoluția mediului de afaceri pe care a avut-o țara între timp.

 

Câte tipuri de simulări aveți și ce industrii acoperă acestea?

Nu știu un număr exact de simulări pe care să-l ofer, dat fiind că filosofia noastră se bazează pe customizarea acestora, numărul lor este în permanentă creștere. Pot spune orientativ că există în jur de 185 de simulări diferite pentru toate industriile. Lucrăm cu afaceri mari, afaceri mici, poliție, școli, lucrăm cu tineri care vor să descopere ce le place, lucrăm cu instituții ale statului.

 

Îmi spuneați mai devreme despre momentele acelea de ”A-HA”, aș vrea să știu care sunt cele mai relevante astfel de momente, dar și care sunt cele mai importante descoperiri pe care participanții le au la simulările BTI.

Este o întrebare foarte interesantă și în fața căreia nu mă simt absolut competent să răspund pentru că am realizat că pentru fiecare persoană în parte, acel moment de ”A-HA” depinde foarte mult de punctul în care ea se află în momentul descoperirii. Așadar unii oameni o fac la un nivel foarte simplu, descoperind cât de valoroși sunt de fapt în lanțul valoric al întregii organizații. Alții o fac la un nivel foarte sofisticat, având dintr-odată o imagine mai clară despre unde se află afacerea lor, încotro se îndreaptă sau află că poate le lipsește o mișcare, o schimbare de focus cu privire la direcția afacerii lor. De obicei oamenii au foarte multe momente de ”A-HA” în timpul simulărilor noastre, iar când asta se întâmplă, aceștia capătă un entuziasm pentru că descoperă că există deja în ei abilitatea de a înțelege ceea ce fac, de a vedea ce fac într-o nouă lumină și de a-și schimba comportamentul pentru a acționa altfel în viitor. Un moment revelator este acela în care înțelegi că deciziile luate în trecut au creat în prezent niște circumstanțe care nu sunt așa cum ți-ai fi dorit. Atunci când reușești să aduci niște schimbări acelor decizii, vei reuși să aduci o schimbare viitorului și să-l creezi exact așa cum dorești tu. Acela este cu siguranță un ”A-HA” pe care îl poate avea toată lumea în comun.

Read More

Interact mizează pe programe complexe de talent management, iar în septembrie va organiza primul eveniment de certificare Emergenetics.

ne uităm la ce s-a întâmplat anul trecut, cele mai profitabile au fost conferințele de leadership și programele gândite special pentru câte un client – soluții personalizate, pe care le-am creat cu oameni din Interact sau cu parteneri ai Interact din diverse țări.

Ca strategie, anul acesta ne concentrăm pe Emergenetics, simulări de business și „Think on Your Feet” – un program de structurare a ideilor astfel încât să le prezinți cu impact, să vorbești clar, concis și la obiect și să faci față unor întrebări dificile din partea publicului, angajaților, presei.

 

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Partner, Interact

Read More