Despre tine – cine ești, ce îți place, cum ai ajuns să faci ce faci acum.
Sunt o artistă vizuală, în sensul în care pictez pe pânză și creez obiecte și piese vestimentare din pictura mea. Încă de mică am avut pasiune pentru forme și design și am explorat universul artei inserat în ritmul cotidian al vieții. Deși am avut o inclinație vădită către arte, meseria aleasă de către ai mei a fost de avocat astfel că începutul drumului meu profesional a fost în domeniul Dreptului. Ulterior, la 27 de ani am renunțat de tot la acest drum și am ales cu inima, să creez și să trăiesc din artă. Mi-am propus să fac din pictură nu un hobby, ci un jobby, îmbinând cât mai bine creativitatea cu pragmatismul unui business din artă. Așadar, acum pictez și sunt concomitent antreprenor în industriile creative. Povestea este lungă și poate cu altă ocazie vi-o spun pe îndelete :)
Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune-ne despre ea
Au fost multe proiecte de care am fost mândră, menționez doar câteva dintre ele – am fost artistul ales să creeze o lucrare de 2m x 4m pentru recepția celui mai mare Spa din Sud-Estul Europei- SHISEIDO. Am creat în ediție exclusivă pentru Milka International o pictură pe care au imprimat-o pe gențile plic ce le-au oferit cadou comunității lor loiale. Tot așa, am creat picturi pentru ambalajele patiseriei ZEXE Brasserie, eșarfe speciale pentru patiseria PAUL etc. Proiecte ce au valorizat și așezat pictura în centrul atenției în ceea ce înseamnă astăzi Wearable Art.
Ce disciplină ai, cum arată o zi de-ale tale?
Fără disciplină, nimic nu se înfăptuiește. Deși sunt o fire creativă, fără perseverența de a face zi de zi ceea ce este necesar într-un business, nu aș fi reușit. Este nevoie de “grit”, să ai acea voință să duci lucrurile la capăt indiferent că ai sau nu chef. În fiecare zi, am lista de TO DO’s pe care o scriu din seara precedenta pentru că sincer nu mă mai ajută memoria. Măcar stau organizată. Mă trezesc devreme, în jur de ora 6,00 ca să pot să îmi beau cafeaua și să nu fiu pe fugă. Având copiii mari, nu trebuie să le mai port de grija așa că focusul este din nou pe ceea ce am eu de făcut. Îmi fac postările pe social media devreme, înainte să ajung la birou. Acolo mă așteaptă altele. Stau mult în mașină, de la un colaborator la altul sau am zile când stau mult pe scaunul din fața calculatorului. Nu este zi să nu creez content pentru cele câteva pagini ale mele și recunosc că este extrem de obositor. Însă mă pun la punct cu noutățile din domeniu, îmi descarc aplicații noi dacă este nevoie, caut să înțeleg cum fac alții și cum editează și apoi învăț și eu. Fiecare zi este împărțită între a face ceea ce ține de administrativ, facturi, comenzi, furnizori, etc și a sta online pentru a nu rămâne în urma cu ceea ce este important pentru mine. Paradoxal, nu fac ceea ce face toată lumea – nu îmi plac selfiurile, nu vorbesc în video-uri, nu mă filmez decât dacă e musai. Lucrez în Design, editez și creez tot ceea ce este necesar ca piesele vestimentare din colecțiile mele să fie creionate, fișierele trimise la fabrica, produse și aduse în România. Creez de la zero totul așa că o mare parte din timp îl folosesc pentru a gândi ce îmi doresc și mai ales cum îmi doresc să iasă noile produse.
După-amiaza mă relaxez încercând să pictez sau doar ascultând muzică pentru a mă rupe de tot ceea ce s-a întâmplat peste zi.
Ce faci când ai senzația că ai obosit / că jonglezi cu prea multe?
Să știi că mă opresc și iau o pauza. Pentru că știu că mă pot bloca de tot și nu mai pun atâta presiune pe mine ca în primii ani de activitate. Acum știu să îmi iau liber și să fug poate undeva în natură. Niciodată nu mi se pare că fac suficient, asta este adevărul. Mereu se poate mai bine și mă învinovățesc adesea că nu stau până seara la birou dar pur și simplu nu mai am energie și am învățat să accept asta. Fac cât pot.
Cum îți menții nivelul de energie / entuziasm suficient de bun încât să jonglezi cu tot ce faci?
Cu energia nu stau așa bine însă entuziasmul nu a scăzut vreodată deoarece fac din pasiune tot ceea ce fac. Pentru mine, brandul meu și arta este un lifestyle, nu o fac că trebuie ci că nu îmi imaginez viață făcând altceva. Sunt mereu “on call” și nu obosesc la gândul că începe o nouă săptămână. Mediul în care lucrez este ca într-un resort- muzica jazz pe fundal, e liniște, sunt înconjurată de picturi, de mătase, de lucruri create și imaginate de mine. Este micul meu rai.
Cine te inspiră pe tine?
Mă inspiră femeile care au reușit să creeze și să trăiască din asta, femeile care nu se lasă când au o idee, care nu se mulțumesc cu puțin, artiști cu valori similare cu ale mele, oamenii care pun preț pe caracter, autenticitate, care iubesc frumosul, calitatea și nu cantitatea, care iubesc cultura și vor să înțeleagă cât mai mult lumea unui artist.
Ce obiceiuri ai care te mențin “fit” mental și fizic?
Cititul și plimbările. Recunosc că nu reușesc să ajung la sală pe cât mi-aș dori și “invidiez” pozitiv pe aceia care au o disciplină în acest sens. Nu mă pierd în uitatul la televizor ci încerc mai degrabă să învăț ceva nou. Fac o grămadă de cursuri online, mă pregătesc, de exemplu acum, în ceramica.
Ce cărți / podcast-uri ai recomanda?
Cea mai recentă – Alain de Botton- “Arta ca terapie”, o carte pentru toți cei ce își spun că nu înțeleg arta și care cred că ar trebui să aibă studii de specialitate pentru a o înțelege. Mereu am considerat că arta trebuie mai întâi simțită și trebuie să îți spună ceva că apoi să învețeți în ea.
Ai / ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el / ea / ei și cu ce te-a(u) ajutat?
Nu am avut un mentor la începuturile mele din zona antreprenoriatului, acum mai bine de 10 ani când nu erau atâtea grupuri dedicate, workshop-uri și cărți de self-help. A trebuit să merg pe flair, intuiție și să sper că ceea ce gândeam era și corect. Ulterior am făcut un pre-MBA în Excelența în Management care mi-a confirmat că ceea ce făcusem eu era exact așa cum scrie la carte. Un mare noroc. În pictura am avut pe cineva alături, o pictoriță cu care am împărțit atelierul timp de un an și de la care am învățat foarte multe. Apoi profesoara mea de la Arte care a crezut în mine și m-a luat în expoziție cu ea. Au fost bineînțeles oameni care au crezut în mine și care m-au susținut pe măsură ce eu creșteam, mi-au deschis ușile, m-au încurajat.
Ce sfat i-ai da eului tău de acum 10 / 20 de ani? Dar celui de peste 20 de ani?
Celui de acum 10 ani i-aș spune să nu îi mai fie atât de frică că va fi totul bine. Să viseze și mai mult decât a îndrăznit atunci. Eului meu de acum 20 de ani i-aș spune că naivitatea îl va costa mult dar că este în regulă să greșească. Să își asculte intuiția pentru că ea nu dă greș.