Despre tine – cine ești, ce îți place, cum ai ajuns să faci ce faci acum.
Sunt Andreea Dora Mache, sunt din București și în prezent lucrez într-o corporație, unde vând soluții digitale pentru Accounts Receivable și îndrum clienții către cea mai bună soluție de digitalizare pentru procesele lor, astfel încât investiția să se justifice.
Primul job a fost la 19 ani, când făceam promoții la diferite produse în supermarket-uri: creme de față, creme de corp, spray-uri bărbătești, etc. Rad și acum când îmi aduc aminte ce fel de oameni am întâlnit și cât de șocată eram de comportamentul lor. Era prima oară când dădeam piept cu viața și descopeream adulții așa cum erau ei, cu bune și cu rele.
La 20 de ani am decis că am nevoie de un rol “serios” și m-am angajat la relații cu clienții, într-o firmă de telecomunicații. După un an în departamentul de Customer Care, am intrat în domeniul Order to Cash, unde profesez de 16 ani și de 10 ani fac consultanță în domeniu. Consultanța m-a ajutat enorm să-mi reglez emoțiile și să nu mai iau lucrurile personal, să gestionez conflictele mai bine și să accept atunci când nu am dreptate.
Am o fetiță de 5 ani, îmi place să gătesc, mă relaxează să încerc rețete noi și sunt pasionată de fashion design. Oricât de superficial pare, mi se pare foarte importantă imaginea și aici nu vorbesc despre brand-uri, ci de o imagine curată, îngrijită, care să pună în valoare atuurile fiecăruia. De fiecare dată când fac o tură de shopping online și găsesc articole vestimentare care cred că li s-ar potrivi prietenelor mele, le trimit link și eventual le mai spun și cu ce se potrivește din garderoba lor.
Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune-ne despre ea.
Pe perioada concediului de maternitate am încercat zona antreprenoriatului și am avut parte de un master pe viu. Deja cochetam cu ideea de a lansa un business și făceam brainstorming pe diferite subiecte cu o fostă colegă. Într-o zi m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să ne unim forțele și să lansăm primul site de e-commerce de ateliere online pentru copii. Nu mi-a luat mult și am intrat în horă și Doamne cât am dansat! Este lejer din exterior să te uiți la antreprenori și să judeci viața lor “simplă” și să spui că este foarte ușor! Însă, ca antreprenor, după ce trece adrenalina și simți că lumea este a ta, te lovește realitatea: strategie, oameni, clienți, vânzări, investiții, etc. A fost superb! Am învățat foarte multe lucruri și toată experiența din spate a ajutat. Între timp am revenit la locul de muncă și am crezut o perioadă că pot face lucrurile în paralel, însă cele multe roluri pe care le îndeplineam: mamă, soție, antreprenor, angajat, prieten, om, m-au coplesit și a trebuit să trag linie și să decid ce fac pe mai departe. Am avut o perioadă grea, perioadă în care a trebuit să cântăresc fiecare moment și după multe negocieri cu mine, cu angajatorul, cu partenerul de afaceri, cu familia, am decis să ies din antreprenoriat pentru moment. Sunt foarte mândră de acest proiect, de oamenii pe care i-am întâlnit, de ideile pe care le-am pus în practică și știu că fără ajutorul familiei nu aș fi putut realiza nimic. Le mulțumesc încă o dată pe această cale, pentru că mi-au dat ocazia să fac ce doream în acel moment și m-au susținut necondiționat.
Ce disciplină ai, cum arată o zi de-ale tale?
Depinde. Zilele mele sunt dinamice. 😊 Unii ar spune că sunt haotice, dar eu mă descurc în acest ritm. Dimineața pregătesc copilul pentru grădiniță în timp ce beau cafeaua, ud plantele, duc copilul la grădiniță și de acolo începe distracția. Eu am un rol global, așa că lucrez cam la toate orele, motiv pentru care lucrez de acasă. Depinde de mine cum mă organizez, ce ședințe refuz sau cum mă împart să fiu la 3 ședințe în același timp, etc. Cam în fiecare zi ajung să gătesc cina în timpul ședințelor și încerc cât de mult pot să evit apelurile pe perioada cinei. Nu reușesc mereu, însă îmi iese din ce în ce mai bine. Ca să pot mulțumi pe toată lumea (inclusiv pe mine), uneori reprogramez ședințele după ora 22, când este liniște și pot continua munca. Dacă nu am ședințe seara târziu, mă afund într-un podcast, într-o emisiune, stau pe telefon pe diferite aplicații, citesc câteva pagini sau fac shopping. Weekend-urile sunt pline și ele, dar axate pe interacțiune cu prietenii și activități în familie. Depinde 😊
Ce faci când ai senzația că ai obosit/ că jonglezi cu prea multe?
Eu folosesc foarte mult umorul în situații critice. Cred că fără sarcasm, ironie și umor, viața ar fi complicată. Așa că sun o prietenă, mă descarc, fac haz de necaz, iar după aceea iau taurul de coarne și continui treaba. Uneori mă și opresc! În ultimii ani am avut două momente de epuizare cronică și am înțeles că trebuie să mă și opresc. Ceea ce și fac atunci când simt că mă duc iar pe calea greșită, când dau prea mult din energia mea. Mă opresc! Îmi reorganizez programul și încerc să îmi eliberez cât de cât agenda, astfel încât să am mai mult timp pentru mine și pentru familia mea. Vara aceasta am reluat vechile obiceiuri și introdus activități și în timpul săptămânii: o cafea cu o prietenă, o cină în oraș, un spectacol de copii sau o vizită la mall. Viața nu se întâmplă doar în weekend și nu trebuie să uităm acest lucru.
Cum îți menții nivelul de energie / entuziasm suficient de bun încât să jonglezi cu tot ce faci?
Am studiat acum câțiva ani mai intens partea aceasta abstractă de Work-Life balance și pe scurt, am realizat că pentru a avea energie, entuziasm și o vibrație bună în general, trebuie să îți iei și tu energia de undeva. Mă întreb des “ce faci tu pentru tine?” Așa că am început să fac lucruri pentru mine: merg pe jos, ies cu familia în oraș, mă duc cu fiica mea la film, ne întâlnim cu prietenii, mă întâlnesc doar eu cu prietenele mele, gătesc, ascult podcasturi, ascult stand-up comedy în fiecare seară înainte de culcare, citesc, mă implic în activități care dau energie și mă fac să zâmbesc, să rad și îmi oferă o stare bună.
Cine te inspiră pe tine?
Mă inspiră oamenii care sunt ceea ce spun că sunt, cei autentici, care au “coloana vertebrală” și acest lucru se observă cu ochiul liber. Trăim acum într-un mediu în care a spune ceea ce crezi, are o mie de tăișuri și este nevoie de foarte multă diplomatie și autenticitate pentru a transmite mesajul, pentru a nu lua lucrurile personal, iar lista continuă. Deja observ multe persoane care în privat sunt într-un anume fel, iar în mediul online sunt diferite, așa că am redus în ultimii ani lista de persoane care mă inspiră. Urmăresc cu admirație oamenii care se implică în proiecte caritabile, care dau înapoi societății și care sunt un exemplu bun pentru toate generațiile. De exemplu, Adelina Toncean care este în spatele Asociației Blondie. Adelina este un om transparent, vulnerabil și cât se poate de real, iar de câțiva ani o susțin și îi prezint cauza de fiecare dată când am ocazia. Gáspár György la fel, un om minunat, cu o misiune clară de a-i ajuta pe cei din jur, de a ajuta comunitățile să se dezvolte mereu, iar lista continuă. La oameni ca aceștia mă uit cu admirație și de la ei mă inspir.
Ce cărți / podcasturi ai recomanda?
Podcast-urile și cărțile lui Gáspár György, podcastul lui Mihai Morar, podcastul Juliei Louis-Dreyfus (actrița care a jucat rolul lui Elaine din Seinfeld).
La capitolul citit mai am de recuperat și am un raft întreg acasă care așteaptă să îl descopăr, însă dintre cele citite/ascultate în ultima vreme le recomand pe: The examined life, Matthew Perry, Manifest și Un ceai la capătul lumii.
Ai / ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el / ea / ei și cu ce te-a(u) ajutat?
Principalii mentori au fost și sunt părinții mei, care întotdeauna m-au încurajat să vorbesc deschis și să spun ce am pe suflet, ei ascultând și încercând să fie cât pot ei de imparțiali. Mentori au fost și profesorii dragi care mă încurajau atunci când doream să renunț, managerii și liderii care mi-au acordat șansa să arăt ceea ce pot face și să mă dezvolt, însă un mentor pe care posibil să îl cunoașteți, este Georgeta Dendrino. Ne-am cunoscut la PWN, aveam câteva cunoștințe comune și îi urmăream activitatea de ceva timp. M-a fascinat întotdeauna felul ei de a fi, stilul ei natural elegant, dorința de a te autodepăși constant, dornică să învețe lucruri noi și să cunoască oameni noi. Georgeta are mereu la îndemână întrebări cheie la care ai ocazia să îți răspunzi sincer și clar, iar acest lucru m-a ajutat întotdeauna să îmi clarific pașii următori. Datorită ei, mi-am adus aminte cum nu este bine să tragi concluzii pripite și că, deși prima impresie contează, oamenii sunt mai mult decât o interacțiune. Ascultă-i, încearcă să îi cunoști și abia după aceea poți trage o concluzie.
Ce sfat i-ai da eului tău de acum 10 / 20 de ani? Dar celui de peste 20 de ani?
Întotdeauna am spus ceea ce gândesc, însă de câțiva ani iau în considerare mult mai multe aspecte, înainte de a scoate cuvintele pe gură. I-aș spune eului meu să învețe să respire corect și des, să practice gândirea critică, să nu mai acționeze imediat, ci să încerce să înțeleagă de ce s-au întâmplat lucrurile într-un anume fel. Să învețe să spună nu și să seteze limite, atât în relațiile personale cât și în cele profesionale. Suntem diferiți și trebuie să fim recunoscători pentru asta. Nu este ușor de acceptat că nu totul este despre noi, însă când ajungem în acest punct, viața este mult mai frumoasă și mai simplă.
Ce nu te-am întrebat și ți-ar plăcea să împărtășești cu noi?
Aș dori să închei cu o întrebare pentru cei care vor citi acest interviu “Tu te consideri o persoană autentică?”. Într-o perioadă ca aceasta, în care social media este la “conducere”, cred cu tărie că este important să nu uităm cine suntem, ce valori avem, dacă le mai avem și să filtrăm informația. Vad nenumărate postări pe aceste platforme cu știri false sau păreri subiective, stil de viață opulent și aparent intangibil. Recomand un mic research după ce citiți o știre, un articol, ca să vă asigurați că este adevărat. Totodată, este important să nu ne insușim tot ce este la modă și să ne lăsăm coplesiți de toate sfaturile sau experiențele altora. Eu trăiesc viața mea și fiecare trăiește viața sa. Din fericire nu suntem responsabili de toate viețile și nici restul lumii nu este responsabil să aibă grijă de nevoile noastre.