Chiar daca in dupa-amiaza aceea aveam un program destul de incarcat, am convenit sa ne vedem intr-o fereastra de o ora pe care o obtinusem inghesuind alte doua intalniri. Ne trebuia urgent un om pentru noua linie de training proiectata. Vazusem CV-uri, aplicatii, profiluri de candidati… Dintre toate, ale ei se potriveau cel mai bine nevoilor noastre.
Cu cateva zile inainte, avusese loc deja un interviu. Se prezentase bine pentru un junior fara prea multa experienta. Isteata, cu o lista destul de bogata de burse, stagii si traduceri, in registru minor, ce e drept. Daduse impresia ca urma sa prinda repede cadenta noastra si sa poata livra cursuri aproape de standardele cu care ne obisnuisem clientii. La sfarsitul interviului, stabilisem sa ne mai vedem pentru o mai buna cunoastere reciproca. Am propus o intalnire peste trei zile. A fost de acord cu ziua si ora. Nice! Elegant si promitator.
Acum, era ziua aceea, ora cu pricina. A fost destul de punctuala. A venit, fara rezerva traditionala de 5-10 minute, dar la timp.
– Ma bucur sa ne revedem. Uite ce iti propun: avem o ora la dispozitie. Ce-ar fi sa o folosesti facand un demo? E cea mai buna cale sa vedem daca esti ceea ce avem nevoie. De acord?
– Ah, zice ea, imi pare rau, dar nu pot sa va fac un demo.
– De ce?
– E ziua mea!
– O, la multi ani! Dar sa stii ca nu dureaza decat o ora…
– Oricat ar dura, nu pot, v-am spus, pentru ca e ziua mea si eu, de ziua mea, nu fac demo-uri.
– Bine, dar ai venit la intalnire, esti deja aici, asa ca, in loc sa pierdem vremea cu discutii, cred ca e mai eficient sa ne arati direct ce stii si cum te-ai descurca in sala de curs.
– E ziua mea!…
N-am mai insistat. Fata avea principii! Cat de bune sau de eficiente, se poate discuta. Insa, cu siguranta, erau inadecvate momentului si inadecvat puse in practica.
Situatia era inedita. In toata experienta de angajator, trecusem prin diverse intamplari si vazusem tot felul de « personaje ». De la candidati care-si sunau parintii sa-i intrebe cum sa raspunda la interviu, la proaspat angajati care dispareau din peisaj la prima pauza de pranz. Dar o intamplare ca asta nu mai traisem…
Exista o serie intreaga de « patologii » ale angajarii si o multime de tineri, de cele mai multe ori – tineri, aflati cu munca intr-o relatie de indragostiti cu toane. Reactiile lor te fac sa te intrebi ce vor, de fapt. Vin sa se angajeze, aduc in sprijinul candidaturii lor diplome si certificari menite sa te convinga cat s-au pregatit sa munceasca, se prezinta ca niste adulti hotarati si responsabili, pentru ca, brusc, sa-i loveasca dorul dupa lopatelele uitate acasa si sa dea fuga dupa ele.
Cum sa califici un astfel de comportament si, mai ales, cum sa reactionezi la el? Intre lampioane colorate, lumanari parfumate, torturi cu martipan si perspectiva unui job serios, acesti copii mari navigheaza in deriva. Se tin strans de franghiile care-i leaga de o adolescenta prelungita si nu indraznesc decat mici expuneri, fara risc, in marea larga si aspra a pietei muncii. Pare ca mai avem de asteptat pana sa se sufle in lumanari si sa dea cineva semnalul ca majoratul s-a « comis ».
Bun venit in lumea oamenilor mari!
I Interact with you
Iuliana Marianu says:
imi plac foarte mult mailurile voastre, va multumesc pentru ele
Ciprian says:
Dincolo de atitudinea tipica generatiei McDonalds care demonstreaza mai mult sau mai putin nivelul de etica si profesionalism, o mare bila neagra angajatorului pentru lipsa de atentie la detalii. Un bun recruiter este foarte atent la detalii, in situatia in care rateaza o informatie cum e data de nastere din CV, cum poate identifica toate acele mici semnale pe care ti le da candidatul pe parcursul unui interviu si care fac diferenta intre esec si succes din punct de vedere recrutare?
I Interact with you says:
E un punct de vedere. Noi nu am dat toate detaliile legate de interviu pentru ca am dorit sa scoatem in evidenta un tip de atitudine si comportament care ne-a surprins si pe care il consideram negativ. Nu am intentionat si nici nu vom da detalii legate de procesul de recrutare in cauza. Putem sa ne asumam oricand greseli de recrutare; comentariul dumneavoastra se leaga de ceva despre care nu aveti toate informatiile. Desi am scos in evidenta un comportament negativ, poate nu am reusit sa scoatem in evidenta o abilitate de disimulare a candidatului foarte buna, din pacate, nu este un criteriu dupa care recrutam.
Multumim.
I-Interact with you
I Interact with you says:
Multumim mult, ne bucura aprecierea dumneavoastra si faptul ca ne cititi mesajele.
I-Interact with you