Despre tine – cine ești, ce îți place și cum ai ajuns să faci ce faci acum.
Este greu să te definești singur :). Aș spune despre mine că sunt Monica, o persoană energică, cu simțul umorului, informală și care iubește oamenii. Sunt un om extrem de pozitiv, văd întotdeauna partea plină a paharului și lucrul acesta m-a definit întotdeauna.
Altfel, în viața personală, sunt mamă a trei copii de vârste diferite, deci am parte de toate generațiile tinere – Y, Millenials, Z – ceea ce m-a ajutat foarte mult și m-a dezvoltat. Am încercat mereu să văd lumea prin ochii copiilor mei și, sincer, este aceeași lume, dar lentila e diferită în funcție de generație. Iar acest lucru te provoacă și te dezvoltă foarte mult ca adult 😊.
Din punct de vedere profesional, am fost, sunt și voi rămâne “a people person” indiferent de poziția în care ajung. Am terminat Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București și mi-am dorit întotdeauna să lucrez cu oamenii. Îmi doream să fiu profesoară. Am și fost pentru o perioadă scurtă de timp, apoi viața m-a dus spre lumea resurselor umane, o lume fascinantă care mi-a marcat întreaga viață.
Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune-ne despre ea
Sunt extrem de mândră de relațiile pe care le creez cu oamenii, atât profesional, cât și personal. Din punct de vedere profesional, cred în puterea echipei și cred că un lider de echipă nu poate fi nimic fără echipă. Intotdeauna am atras oameni în jurul meu. Am creat echipe performante și motivate cu care am putut face proiecte complicate.
Un proiect complicat a fost implementarea unui sistem de conduită în una din companiile în care am lucrat (Danone). A fost un proiect de change management extrem de complex, întrucât discutam de echipe diverse – de la oamenii din fabrică, la oameni de vânzări și personal tehnico-administrativ – precum și la toate nivelele manageriale. Este extrem de greu să faci o schimbare de mentalitate, să implementezi un nou mod de gândire, de abordare. În perioada 2009 – 2010, lumea era destul de reticentă la orice schimbare, puneau sub semnul întrebării orice inițiativă. Dar a funcționat! Cu perseverență, cu deschidere, cu multe acțiuni de învățare și fiind aproape de oameni și mereu disponibil să vorbești cu ei.
Un alt proiect greu este unul recent. Este un proiect care mi-a marcat ultimii ani. Acesta este legat de închiderea companiei în care lucrez. Este extrem de dificil să faci planuri de închidere pentru o companie în care ai construit atât de mulți ani, ai lucrat cu oameni frumoși, am crescut împreună și am ajuns să fim ca o familie. Din păcate, compania fiind parte dintr-un grup internațional, deciziile nu sunt luate local. Ce poți face este doar să construiești și să susții un plan care să ia în calcul atât oamenii cât și businessul. Este o linie foarte fină, sârma pe care mergi este foarte subțire. Din punct de vedere business, lucrurile sunt destul de pragmatice și, chiar dacă nu a fost ușor pentru că nu prea există experiențe similare din care te poți inspira, am găsit soluțiile potrivite astfel încât lucrurile să se încheie cu bine. Cea mai mare provocare a fost cea legată de oameni. Niciodată nu e ușor să rămâi fără un loc de muncă. Când viitorul este atât de incert, presiunea psihică este foarte mare. În calitate de top manager dar și om care am fost mereu aproape de angajați, oamenii din companie vin la tine pentru sfat și fiecare are problemele lor personale. Eu, având un fond uman pregnant, mă încarcam de fiecare dată cu problemele celorlalți, ceea ce poate deveni copleșitor. Din fericire, proiectul este implementat cu bine, cu grijă față de oameni, iar eu sunt foarte mândră că am trăit această experiență și că am putut ajuta dincolo de responsabilitățile mele strict profesionale.
Ce discipline ai, cum arată o zi de-ale tale?
În general nu sunt o persoană extrem de disciplinată. Rutina nu este “prietena” mea și nu îmi face bine. Însă, având 3 copii de diverse vârste, a trebuit să creez anumite rutini zilnice – trezitul de dimineață, pregătitul pentru școală, lecții după-amiază plus relativă disponibilitate la cererea lor. Din punct de vedere profesional, munca nu a fost niciodată o corvoadă pentru mine. Nu pot spune că a fost mereu o plăcere, dar am făcut lucruri care îmi plac în general și, cum spuneam, iubesc oamenii, așa că am avut întotdeauna o atmosferă plăcută la serviciu. Desigur, ca majoritatea oamenilor, majoritatea timpului activ din cursul săptămânii îl petrec pentru activități legate de serviciu. Sunt dintre cei care consideră că e important să te simți bine și ca ceilalți să se simtă bine și susținuți astfel încât să poată performa. Sunt un lider care conduce prin întrebări. Nu am încredere în liderii care conduc prin răspunsuri. Astfel, lucrez mult cu oamenii, discutăm mult și luăm decizii împreună. Ziua mea este foarte plină de interacțiune umană.
Seara este perioada de relaxare. De 2-3 ori pe săptămână merg la spectacole de teatru. Sunt un spectator avid de cultură, văd mult teatru de orice fel. Întotdeauna am iubit teatrul și a fost modalitatea mea preferată de relaxare. Este o activitate pe care o fac de cele mai multe ori cu familia, ceea ce face ca și copiii mei să iubească teatrul. Iubesc, de asemenea, cititul și muzica. În general, ziua mea se încheie cu niște pagini citite – prefer cititul din carte fizică, îmi place surosul hârtiei tipărite, deși, în ultima vreme, am apelat și la audiobook-uri pentru confort.
Ce faci când ai senzația că ai obosit/ că jonglezi cu prea multe?
În general jonglez cu multe – aceasta este o situație normală pentru mine și nu mă deranjează. Atunci când obosesc însă, iau o pauză și încerc să plec undeva – un weekend undeva, un city break, o mini-vacanță îmi încarcă bateriile foarte eficient. Dacă acest lucru nu se poate, atunci merg la teatru, mă întâlnesc cu prietenii, mă duc la un muzeu de artă (acestea îmi plac foarte tare). Într-o perioadă de stres extrem, m-am înscris la cursuri de gătit seara. A fost excepțional, pe lângă faptul că m-am deconectat, mi-am odihnit mintea și am făcut ceva ce îmi place, am cunoscut niște oameni deosebiți cu care păstrez legătura.
Cum îți menții nivelul de energie / entuziasm suficient de bun încât să jonglezi cu tot ce faci?
Cum spuneam, eu sunt construită să fiu un om pozitiv care vede mereu partea bună în tot și în toate, sunt energică, dinamică și veselă din fire. Mă încarcă cu energie și entuziasm interacțiunea cu oamenii. Și viața mi-a dat prieteni mulți și buni, relații sincere și de lungă durată.
Cine te inspiră pe tine? În general mă inspiră oamenii pozitivi, cu energie bună, cei care consideră că orice este posibil. Mă uit la multe podcasturi, interviuri, documentare, filme, citesc cărți de toate felurile. În general, mă inspiră oameni creativi care au construit ceva și și-au urmat visurile în ciuda a orice. Oameni precum Steve Jobs (suna deja a cliseu, știu, dar asta e realitatea mea) sau Paul Gauguin sunt o inspirație pentru mine prin modul în care au decis să-și urmeze pasiunile și visele.
Ce obiceiuri ai care te mențin “fit” mental și fizic?
Am mai spus: teatrul, cititul, documentarele. Despre partea fizică e mai greu de spus. Întotdeauna am fost o lenesă, am preferat să citesc o carte în loc să merg la sală. Îmi plac însă drumețiile pe munte și liniștea naturii. Merg de câte ori am posibilitatea în natură ca să mă încarc psihic.
Ce cărți / podcasturi ai recomanda?
Mă uit la multe. Recomand cu căldură biografia lui Steve Jobs de Walter Isaacson, precum și cartea scrisă de el “The Life, Lessons and Rules for Success”. Apoi ar mai fi Atomic Habits a lui James Clear, o carte foarte practică, ușor de citit și de pus în practică și “Arta subtilă a nepăsării” a lui Mark Manson. O altă carte care m-a inspirat și mi-a schimbat cumva perspectiva a fost “Curajul de a fi vulnerabil” de Brene Brown. Despre podcasturi, nu pot recomanda unul în mod special. Îl ascult cu plăcere pe Paul Olteanu și, în funcție de subiect, Mihai Morar, Andi Moisescu, Andra Pintican.
Ai / ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el / ea / ei și cu ce te-a(u) ajutat?
Am învățat multe de la mulți oameni. Sunt o persoană deschisă și cred că putem învăța oricând din orice fel de experiențe. Modul în care le percepem noi, cum ne poziționăm față de experiențele pe care le avem și ce facem cu experiența și lecțiile învățate fac diferența: poate fi o experiență care trece pe lângă tine și te marchează mai mult sau mai puțin sau poate deveni o adevărată dezvoltare personală care să te ajute mai mult decât îți dai seama pe moment. Au fost două – trei persoane care mi-au marcat cariera și viața personală. Într-unul dintre joburile de început în HR i-am cunoscut pe Gelu Marcu și Ovidiu Ionescu, director comercial și director tehnic în compania respectivă. Niște oameni cu o experiență profesională și de viață de excepție. Ambii și-au făcut timp să discute cu mine și, din lucrul cu ei și din experiențele lor de viață, am învățat enorm. Eram în perioada de creștere profesională accelerată în care asimilam rapid orice informație. Din nefericire Gelu Marcu nu mai este, dar Ovidiu Ionescu este o persoană cu care mai discut uneori și îmi face imens de multă plăcere. Însă persoana care m-a influențat cel mai mult, un mentor și model de viață este un fost șef, Eric Dhoste. E adevărat că l-am întâlnit târziu în viață, în perioada în care eu eram matură din punct de vedere profesional și eram pregătită să trec la un nivel următor, însă întâlnirea cu Eric a însemnat imens în viața mea. A fost omul care m-a susținut și m-a învățat cum să abordez această etapă din viața, deși a fost un manager foarte exigent. Eric rămâne modelul meu de lider, manager, om de afaceri și om de familie.
Ce sfat i-ai da eului tău de acum 10 / 20 de ani? Dar celui de peste 20 de ani?
Monicăi Moise de acum 20 de ani i-aș spune să fie mai tolerantă. Văd asta în jurul meu la mulți tineri la început de carieră. Lucrurile nu sunt albe sau negre. Trebuie să învețe să accepte mai ușor nuanțele de gri și să le gestioneze în cel mai bun mod posibil la acel moment. Și i-aș mai spune să experimenteze mai mult, orice, dar să adune experiențe diverse cât mai multe.
Întotdeauna am spus că am sentimentul că am pierdut cumva perioada între 30 și 40 de ani. Am fost foarte concentrată atât pe carieră, cât și pe viața personală, cum să jonglez cât mai eficient cu ambele (perioada în care au venit copiii, erau mici și am fost foarte implicată în educația lor). Am fost atât de concentrată să jonglez cu ambele, să găsesc un echilibru și să fiu foarte bună în ambele încât, uitându-mă acum în spate, aș spune că nu m-am bucurat suficient de această perioadă din viața pentru că am fost mult prea concentrată să fac lucrurile perfect. Odată cu maturizarea vine și conștientizarea faptului că trebuie să acceptăm că perfecțiunea nu există și să încetăm să o mai cerem de la noi sau să o mai căutăm în oameni. Și astfel, devenim mai toleranți și, zic eu, devenim oameni mai buni cu noi și cu ceilalți. Și învățăm, sper (eu sunt în etapa asta acum) să nu mai luăm lucrurile personal. Lucrurile se întâmplă, nu ni se întâmplă nouă neapărat. E greu să nu simți ce se întâmplă la nivel personal, dar, dacă reușești să te detasezi, poți vedea lucrurile altfel și poți lua decizii mult mai bune pentru tine fără ca zona emoțională să te influențeze prea mult. Eu încă lucrez în zona aceasta și am parte de oameni deosebiți care mă ajută în acest demers. Pe Monica Moise de peste 20 de ani nu o pot sfătui decât să caute să fie fericită, să continue să fie pozitivă, tolerantă, să iubească oamenii indiferent de cum sunt ei și să aibă o influență pozitivă asupra lor, să se bucure de fiecare moment.
Ce nu te-am întrebat și ți-ar plăcea să împărtășești cu noi?
În încheiere, aș avea trei recomandări de suflet pe care eu le consider importante. În primul rând să nu uităm că noi suntem călăuzii vieții noastre. Dacă ne place sau nu ce se întâmplă în viața noastră, dacă suntem sau nu fericiți și mulțumiți, este strict alegerea noastră, nu a altcuiva. Introspecția, din când în când, este un exercițiu foarte eficient: dai un pas în spate și privești cum arată viața ta, indiferent de vârsta pe care o ai. Dacă îți place ce vezi și ești mulțumit, continuă. Dacă nu, ține de tine să faci reglajele. Apoi aș vrea să recomand tuturor să fie atenți la oamenii pe care îi întâlnesc. Sunt mulți oameni care apar în viața noastră pentru un motiv. Oamenii sunt extraordinari în general, valoroși, cu experiențe de viață incredibile. Dacă nu suntem atenți, putem trece pe lângă niște oameni excepționali și ratăm șansa și motivul pentru care au apărut în viața noastră. Și, un ultim gând este legat de modul în care privim ce ni se întâmplă. Este foarte ușor să vezi partea negativă a lucrurilor însă acest lucru nu ne ajută. Dacă ne poziționăm pozitiv, indiferent de ceea ce ni se întâmplă, vom avea o viață mai bună și vom realiza lucruri extraordinare, vom face ca lumea aceasta în care trăim să fie mai colorată și mai luminoasă. Închei cu o metaforă care m-a impresionat dintr-o carte pentru copii: “Fericirea este ca un fluture: dacă fugi după el acesta va zbura din ce în ce mai departe. Dar dacă stai liniștit, cu sufletul deschis și cu zâmbetul pe buze și il privești, acesta va ateriza pe umărul tău.”