“Nu știu alți fani cum sunt, dar eu am fost la un concert Metallica abia în 2010, adică la a treia lor prezență live în România. Pot să spun cu mâna pe inimă că a fost unul dintre cele mai bune concerte pe care le-am văzut până acum.

Trupa a avut o prestație electrizantă, plină de vibrație, conexiune cu publicul, un mix antrenant de piese, atât ”crowd pleasers”, cât și piese mai puțin gustate de publicul larg, însă care sunt parte din marca lor. Membrii trupei erau acolo pentru noi, părea că le face plăcere să interacționăm.

Mi-a plăcut și imaginea lor, vestimentația simplă, prezența energică și fără ostentație. Se vedea că erau într-o formă de zile mari și au încheiat în forță, cu ”Seek and destroy”.

M-am gândit deseori la acel concert, mai ales după ce am realizat că făceau asta de 30 de ani. Anul trecut am ratat concertul lor, eram plecată din țară, dar am înțeles de la colegi că a fost din nou un concert la înălțime. Deci iată, fac asta de 40 de ani. Trupa s-a lansat în 1981; sigur, nu au avut succesul acesta de la început. Sigur, nu toate albumele sunt egale ca valoare artistică.

În ultimii ani am văzut însă pe scenă și alte nume mari, din aceeași perioadă cu ei, care m-au dezamăgit printr-o prezență scenică obosită, blazată sau mecanică. Mi se pare remarcabil să fii în top de atâta vreme și să ai în continuare plăcerea a ceea ce faci, să fii, în acele momente care contează, 100% acolo pentru publicul tău.

Nu știu care este rețeta lor, însă cu siguranță putem să învățăm de la ei și să ne găsim propriile metode de reinventare, de redescoperire a surselor de energie, de bucurie.”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.

#enablingchange
#reinventyourself

Read More

”Mă doare spatele, mă dor ochii, m-am săturat de stat în casă, sunt în call-uri de dimineață sunt afirmații pe care fie le-ați spus sau probabil le-ați auzit în jurul vostru recent.

Financial Times publică săptămâna aceasta un studiu legat de lucrul de acasă care, printre altele, arată că 71% dintre respondenți raportează o creștere a indispozițiilor sau stărilor negative: dureri de cap, de spate, insomnii, oboseală, probleme cu ochii. Lucrul de acasă, experimentat pe larg de la începutul pandemiei, a avut o primire mai degrabă entuziastă atât din partea companiilor care au observat o menținere sau chiar o creștere a productivității, cît și din partea majorității angajaților care au descoperit beneficiile acestuia. Acum pare că timpul scurs ne oferă și o altă fațetă a monedei și apar tot mai multe voci care scot în evidență părțile sale negative.

Indiferent de percepții sau rezultate, cred că este devreme să tragem o concluzie finală legată de acest mod de lucru. Probabil, cel mai bun moment de a trage o linie și de a evalua va fi atunci când a lucra de acasă va deveni din nou doar o opțiune, și nu o necesitate impusă de un context pandemic. Până atunci, pentru cei care au o activitate care se pretează pentru munca de acasă, nevoia de a face funcțională această variantă rămâne o necesitate care asigură siguranță pentru individ, familie și chiar societate în ansamblu.

Și dacă e nevoie să facem munca de acasă funcțională și eficientă, întrebarea care se pune este cât de mult timp, atenție și tehnici am investit în asta? Cât am învățat conștient să lucrăm de acasă? Și când zic a învăța nu mă refer doar la ce știm că ar fi bine să facem, ci și la ce aplicăm din ce știm. Probabil că nevoia de mișcare fizică, postura, folosirea unui scaun ergonomic sunt evidente pentru mulți dintre noi. Probabil că tehnicile de respirație, de mișcare oculară, uitatul pe geam nu sunt la fel de evidente. Modul în care folosim camera monitor în conferințele video (cea în care ne vedem pe noi) și impactul ei asupra concentrării și senzației de oboseală sunt probabil și mai puțin cunoscute.

Nu întotdeauna când știm unele lucruri e ușor să le punem în practică iar în acest caz poate ajuta mult să conștientizăm care sunt baierele. Ideea de ”acasă” e asociată în mentalul nostru cu un set de comportamente, stări, activități și nevoi. ”Acasă” înseamnă relaxare, intimitate, confort. E locul în care nu folosim ”măștile sociale” necesare în ”public”. A lucra de acasă aduce cu sine nevoia de schimbare a unor comportamente îndelung asociate cu acest loc. E nevoie să adăugăm ritualuri mai potrivite cu noul context de la cum ne îmbrăcăm, cum stăm și cum ne mișcăm până la cum ne împărțim timpul de lucru cu timpul personal. E nevoie să și păstrăm unele ritualuri pentru că avem nevoie să nu pierdem senzația de ”acasă”. Parte din probleme nu este dată de lucrul de acasă în sine, ci de comportamentele asociate cu ideea de ”acasă”.

Prin urmare, mai puține dureri de spate sau oculare, mai multă energie și productivitate se obțin doar printr-un efort conștient de învățare și schimbare. Ce știm, ce e nevoie să mai cunoaștem, cu ce obiceiuri și mentalități ne luptăm sunt lucrurile care ne pot ajuta în a gestiona mai bine o schimbare deocamdată mai mult necesară decât dorită.”

Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.

#workfromhome
#enablingchange

Read More

”Îmi amintesc că m-a uimit și m-a amuzat când am aflat semnificația acestei prescurtări – FOMO, ”fear of missing out”. Un fenomen al zilelor noastre copleșite de multitudinea de opțiuni la orice pas, faptul că alegem ceva ne provoacă anxietatea tuturor lucrurilor pe care le excludem prin această alegere. Stau în casă vineri seara și mă îndop cu ultimul sezon al nu știu cărui serial obscur? Dacă prietenii mei sunt în cel mai cool loc din oraș, despre care n-au auzit încă nici măcar influencerii momentului? Panică.

Contextul actual a simplificat mult aceste lucruri. Cel puțin pentru o vreme nu am ieșit nicăieri; în continuare modalitățile de a socializa sunt destul de limitate și vor mai fi pentru o bună bucată. Dar cum omului nu pare să-i fie dat să trăiască fără să se frământe, au apărut alte anxietăți, alte moduri de a tânji.

Spunea cineva într-un podcast pe care l-am ascultat recent că printre altele, noua stare de fapt ne privează de întâlnirile întâmplătoare. Există o bogăție subtilă a acestor întâlniri, mai ales dacă le transformăm în prilej de taifas sau dimpotrivă, de rezolvare ad-hoc a unor daravele mărunte ce ne stăteau pe cap. Mai există și acea surpriză de a-ți fi ieșit cineva în cale, pe care te bucuri să-l vezi, ceea ce a devenit mai puțin posibil în epoca întrevederilor virtuale programate la minut.

Cred totuși că putem suplini într-o oarecare măsură acest gol mai puțin evident. Putem să-i sunăm pur și simplu pe cei cu care n-am mai vorbit de ceva vreme, fără un motiv anume, doar cu gândul de a-i întreba ce mai fac și a asculta până la capăt răspunsul. Pentru ei, va fi o surpriză la fel de plăcută ca o întâlnire întâmplătoare, într-o zi de vară.”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.

#enablingchange
#communication

Read More

“Coachingul ne poate ajuta cu condiția să vrem ajutor. Apoi, e important să ne alegem bine coachul. De câțiva ani au apărut coaches cum apar ciupercile după ploaie, există acest pericol al diletantismului.

Aici recunosc că sînt mai de modă veche: cred în medicul care a studiat medicina pe bune, în psihologul care a făcut studii, a dat examene, fără să dea bani pentru o diplomă, în inginerul care construiește un pod după ce a învățat mult timp cum trebuie să facă lucrurile.

Un alt aspect important este să fim dispusi să ne construim o anumită disciplină personală de care să ne ținem. Schimbările nu se întâmplă peste noapte, ele cer consecvență, răbdare. Un coach te poate ghida, ajuta să găsești calea cea mai bună pentru tine, poate să fie lângă tine când ai nevoie, dar tu trebuie să mergi pe acea cale.”

Georgeta Dendrino a răspuns câtorva întrebări despre coaching, autocunoaștere, disciplină și dezvoltare personală în general, într-un interviu acordat pentru portalresurseumane.ro. Citește-l în întregime aici: https://bit.ly/2Eote9D

Read More

”Să ne gândim:

Am vrea să ne opereze un vecin după ce a citit pe Google cum se face o operație?

Am vrea, pentru copilul nostru, un psiholog care nu a dat pe la școală, a luat examenele cu bani?

Am vrea un profesor de limbi străine pentru care ‘furculition’ înseamnă furculiță?

Am vrea să ne construiască o casă cineva care a construit doar cu piese de lego?

Am lăsa mașina la un service unde să o repare cineva care nu a lucrat toată viață decât la câmp sau a fost vânzător la magazinul din colț?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este NU, dacă vrem, la rândul nostru, să fim considerați profesioniști și să aibă încredere ceilalți în noi, e timpul să dăm încredere și să respectăm: profesorii, medicii, inginerii, actorii, arhitecții, cercetătorii, jurnaliștii, psihologii, constructorii, pe toți cei care au studiat mult că să aibă acele meserii.

Și, desigur, să nu ii mai acceptăm pe demagogi, pe cei care pretind că se pricep la toate, falsele valori.”

Într-o perioadă în care apelul la autoritate trece printr-o zonă crepusculară, este bine să triem informațiile pe care le primim. Georgeta împărtășește câteva gânduri pe această temă într-un articol nou pentru spotmedia.ro.

Îl puteți citi în întregime aici: https://bit.ly/308FGmx

#authority
#stayinformed

Read More

”Când cineva cu care am făcut coaching și cu care m-am împrietenit, a făcut pentru mine pâine fără gluten și mi-a adus-o acasă, când aveam febră.

Când o văd pe Sophie, în fiecare an când reîncepe școala, și când, la careu, cântăm Gaudeamus.

Când am luat un premiu internațional și mi-au cântat ‘simply the best’.

Când, la petrecerea mea de 40 de ani, colegii mi-au cântat același cântec.

Anul trecut, la Festivalul dansului, când au dansat Răzvan Mazilu și Monica Petric.

Când cineva cu care colaborez de mai mulți ani mi-a adus un Serafim, spunându-mi că și-a rugat sora să îl facă pentru mine, ca să știe că am un fel de înger păzitor.

Când cele două antreprenoare cărora le-am fost coach, una din SUA, cealaltă din MENA (Middle East North Africa), au câștigat marele premiu la Cartier Women’s Initiative Awards.

Când, în pandemie, am realizat că două persoane m-au întrebat zilnic cum îmi e.

Când am primit cadou o carte cu dedicația: ‘mi-ai schimbat lumea’.

Când o clientă pe care nu o mai văzusem de mulți ani mi-a spus că se ghidează după ceva ce îi spusesem la începutul anilor 2000, și anume: ‘cea mai bună investiție pe care o poți face în viață este investiția în tine însăți’.

Pe tine ce te-a impresionat în ultimii ani atât de tare că și-au dat lacrimile?”

Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.

#grateful
#enablingchange

Read More

”M. E.: Ați făcut simulări, teste, evaluări ale lor? Ați schimbat ceva în modelul de business?

Georgeta: Lucrăm de acasă, ceea ce implică deja regândirea modului în care ținem toate cursurile.

Pe termen lung, mă gândesc nu la „work from home”, ci la „work from anywhere”, cu niște puncte de control regulate. Probabil că și la anul vom lucra în același fel.

A ține cursuri în mediul virtual implică să ne dezvățăm de cum făceam lucrurile și să învățăm să lucrăm pe diverse platforme, să fim atenți la alte lucruri, să ne dezvoltăm alte abilități.

Este ușor de zis, dar nu este la fel de simplu să te schimbi de pe o zi pe alta. Sunt oameni care ne cer prețuri mai mici pentru că facem totul online, ca și cum efortul ar fi mai mic. Nu e deloc așa. Este vorba despre adoptarea rapidă a unui alt mindset, de tehnologie, platforme, instrumente noi, alte abilități.

Ironia face că în februarie am ținut workshopuri despre Learning Agility. La o lună după aceea, a trebuit să demonstrăm toți acest concept.”

Georgeta a răspuns câtorva întrebări despre felul în care ne adaptăm în această perioadă, într-un interviu pentru Manager Express. Recomandăm cu drag și restul interviului! Îl puteți citi aici: https://bit.ly/39L7Rex

#adapting
#enablingchange

Read More

”Vă invit să ne gândim la viața noastră ca la o construcție cu piese de Lego. Ce construcție ar fi viața ta?

Să ne imaginăm acum că desfacem toate piesele de Lego și le punem într-o cutie mare, atât de mare încât să le vedem pe toate clar. Avem viața noastră deconstruită în bucăți mici.

După ce am deconstruit obiectul nostru, ne uităm altfel la piese, din mai multe unghiuri, așa cum copiii se uită la piesele din magazin. Și reconstruim, de această dată gândindu-ne diferit, stând, metaforic, cu capul în jos, ca să avem alte perspective. Scopul este să construim ceva care să funcționeze mai bine pentru noi, date fiind vremurile, date fiind obiectivele noastre pe termen mai lung.

Putem să ne stabilim niște puncte de referință. De exemplu: mental, emoțional, a avea, a fi, a deveni, sau altele: carieră, financiar, spiritual, familie, sănătate.”

Câteodată, un joc Lego poate fi revelator. Georgeta propune o modalitate prin care putem ajunge acolo printr-un exercițiu mental foarte util.

Astfel, să începem: viața ta ce fel de construcție ar fi?

Citește articolul complet aici: https://bit.ly/2X45ldV

#enablingchange
#perspectiveshift

Read More

”Astăzi m-a sunat un robot. Sigur, am mai interacționat și eu, ca și voi probabil, cu Maria de la bancă sau cu Andreea de la telefonie, atunci când am apelat serviciul clienți al diverselor companii. Dar este prima oară când am primit eu un apel iar la capătul celălalt s-a aflat de la început până la sfârșit un robot. Nu era o promoție, nu eram neapărat un număr dintr-o bază de date, era un apel specific legat de unul dintre serviciile pe care le folosesc de la acea companie.

La început am avut parte de mesajul acela binecunoscut, ”continuarea convorbirii reprezintă acceptul, etc”, și am fost tentată să închid, din spirit de frondă. Mărturisesc însă că a izbândit curiozitatea. Ei bine, nu, nu m-a preluat niciun operator. Nu am scos niciun cuvânt pe durata ‘convorbirii’, totul s-a desfășurat prin intermediul ecranului tactil.

Mereu în astfel de situații îmi revine în minte titlul faimosului roman al lui Huxley, ”Minunata lume nouă”. Ceea ce mi s-a întâmplat mie astăzi este o realitate care se banalizează pe zi ce trece. Mă gândesc însă că asta ne face din ce în ce mai responsabili de felul în care comunicăm unii cu alții. Pe măsură ce roboții vor deveni tot mai puțin scenariu SF și tot mai mult parte din viața noastră cotidiană, interacțiunea cu o altă ființă umană din afara cercului imediat va fi tot mai prețioasă. Sper din tot sufletul că o vom trata ca atare.”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.

#enablingchange
#communication

Read More

Câteva reflecții despre lideri, echipe și perioada prin care am trecut și trecem în continuare.

Într-un articol pentru Revista CARIERE, Georgeta Dendrino oferă și câteva sfaturi pentru cei în funcții de conducere:

”Să accepte că oamenii din echipă au o stare de disconfort. Nu a fost și nu este încă ușor pentru nimeni. E mai bine să acceptăm acest lucru decât să negăm, să ne arătăm viteji.

Este util să creăm un context sigur din punct de vedere psihologic în organizație, în echipă, dacă vrem ca oamenii să performeze. Știu, e greu, parcă nu avem timp, parcă acum trebuie să fim mai cu energie, mai agili, mai dedicați.

Dar, așa cum îmi tot amintește un amic, ”It is what it is”, de aici trebuie să plecăm, nu de unde am vrea noi.”

Citește articolul complet aici: https://bit.ly/307ahAY

#enablingchange
#reflectiveleadership

Read More