Read More

2018 se anunță un an cu un grad de instabilitate mai mare decât 2017. Instabilitatea politică, legislativă, fiscală ne determină să ne canalizăm creativitatea spre a găsi căi de supraviețuire, din păcate, aș zice. Creativitatea noastră ar trebui valorificată în scopuri mai înalte: pentru a face o diferență în această lume, pentru a construi o lume mai bună, mai coerentă, cu oameni mai buni; singura reacție viabilă în fața curentului care parcă ne obligă să funcționăm la baza piramidei este, după părerea mea, aceea de a ne preocupa doar de nevoi primare.

Previziunile de la The Economist pentru 2018 pentru România arată că economia va crește; se vede însă o îngrijorare legată de reformele nepopulare care împing această țară înapoi în trecutul pe care îl credeam uitat. Sunt sigură, însă, că vom găsi căi de a face diferența. Până la urmă, antreprenorul are un vis, nu? Nu poate funcționa altfel, pe termen lung.

Contextul este unul impredictibil, dominat de D-VucaD (disruption, volatility, uncertainty, complexity, ambiguity, diversity): este o lume în care vom trăi și mai multe schimbări, neregularități, nesiguranțe, iar diferențele între generații vor deveni din ce în ce mai mari, forța de muncă de calitate – mai greu de găsit. În acest context, cred că antreprenorii, managerii de firme, vor avea nevoie de mentori, Executive Coaches în care să aibă încredere și cu care să vorbească. Îmi amintesc de un client care îmi spunea că vrea să ne întâlnim ca să “îl pun pe șine”. Cred că exprima foarte bine nevoia pe care o vom avea în anul acesta.

Oamenii vor fi în căutare de noi valori – acum suntem în derivă, singura „valoare” este banul. Nu mai știm „de ce” facem ceva, de ce ne înhămăm la un proiect. Singurul azimut este cel financiar. Pare că nu ne mai bucură prea multe lucruri, că suntem într-o stare de blazare periculoasă.

Rolul antreprenorului, al managerului, mai ales acum, este să îi ajute pe oameni să își găsească valorile. Este foarte greu, însă, în condițiile în care tot timpul pare că ni se mișcă pământul sub picioare. Din când în când, cred că vom avea nevoie de cineva care să ne ajute să ne uităm de sus la toata scena, la firma noastră, la noi, la tot spectacolul, pentru a vedea clar, pentru a putea lua deciziile cele mai bune.

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

De puțin timp, mi-am schimbat traiectoria profesională și am trecut din domeniul resurselor umane în cel al furnizării de training. Am trecut, cum se zice, din postura de „preponderent client” în cea de „preponderent furnizor”. Și sunt câteva aspecte care m-au făcut să-mi pun unele întrebări. Vi le împărtășesc.

Merită să arătăm respect și celorlalți parteneri de afacere – furnizori, asociați etc.- sau mai bine să ne concentrăm eforturile doar pe clienți și, dacă se poate, și de aici să scoatem maximum de profit, cu orice ocazie?

Trăim oare într-o „soţietate fără prinţipuri… Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul…” (cum zicea jupân Trahanache) sau este vorba despre presiunea sarcinilor și a obiectivelor de la locul de muncă, coroborată cu lipsa de timp, din ce în ce mai acută?

Indiferent de răspunsul la aceste întrebari, poate că nu este inutil să luăm în considerare și înțelepciunea populară: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”.

Citeste mai departe.

Un articol de: Petrică Bordei, trainer – Interact

Read More

Conduceți una dintre cele mai importante companii de coaching pentru mediul de afaceri din România. Care este, de fapt, rolul acestei companii?

Interact este pe piață din 1997 și aș putea spune că e o firmă care a crescut odată cu clienții săi. Ne-am dezvoltat foarte mult, ne-am extins în special în ultimii 12 ani. Misiunea noastră este să facilităm schimbarea pentru a face o diferență în jurul nostru (mi se pare că sună într-un fel bizar în limba română; în engleză ar fi: „Enabling change to make a difference“). Vrem să sprijinim dezvoltarea personală și profesională a clienților noștri, oameni din diverse companii. De a lungul anilor, însă, am avut proiecte și cu licee din București, cu facultăți – scopul fiind acela de a pregăti generațiile noi pentru momentul cînd urmează să lucreze, de a-i ajuta să fie mai buni, mai performanți. De multe ori am spus chiar în propria firmă că îmi doresc ca oamenii care lucrează aici să fie pregătiți permanent, astfel încît, dacă vreodată se întîmplă ceva sau vor să facă altceva, să își găsească un job cel puțin la fel de bun ca acela de acum.

Sînteți o femeie de afaceri de succes. Cum stați cu stima de sine? Și, în general, cum sînt văzute femeile în mediul de afaceri în România?

Stima mea de sine? Pînă la urmă, nevoia de a fi mai bună în fiecare zi, de a face o diferență, nemulțumirea permanentă față de ce am făcut pînă acum, dorința de a continua o transformare − toate acestea arată că am o stimă de sine „în construcție“. E ca drumurile din această țară, mereu în reparație. Am învățat să văd și partea bună a lucrurilor: această stimă de sine mai degrabă redusă m-a făcut să mă zbat mereu. Cred că toți avem nevoie de un feedback, avem nevoie să știm că facem unele lucruri bine. În România, oamenii dau rar feedback pozitiv (începînd cu părinții cărora le e teamă că ne-o luăm în cap, continuînd cu școala − apropo, am auzit recent un profesor spunînd că 8 e nota maxima la el, 10 e doar pentru Eminescu − și apoi cu colegii, clienții, prietenii). Cînd e ultima oară cînd ați spus cuiva felicitări, mulțumesc, apreciez ceva la tine, îți stă bine, arăți bine etc.?

Citeste mai departe.

Un interviu cu Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

Read More

Read More

Read More

Read More

Read More

Read More