În cele câteva zilele libere de la finalul anului trecut si începutul lui 2026, am avut o preocupare mentală intensă pentru planul de marketing al firmei. Îmi propusesem să mă detașez de ceea ce fac zilnic, să mă gândesc la altceva, să fac activități diferite. Am făcut și altele dar acest plan a fost obsesia mea în fiecare zi. Nu e nimic nou aici, preocupările din sfera profesională sunt mereu cu mine, fie ca sunt acasă, în alte țări, în vacanță sau la birou. Am reflectat însă asupra câtorva întrebări:
Cine suntem, cu adevărat? Ce ne mână in luptă? Ce ne face să avem energie și să ne ridicăm dimineața din pat? O mare parte din cine suntem este dată de valorile pentru care suntem dispuși să ne zbatem și pe care le trăim.
Știu oameni care găsesc satisfacție în eforturile depuse la sală, la tenis, nu concep să nu facă aceste eforturi; ei sunt cei care ajung să aibă o formă fizică foarte bună, de admirat. Avem un astfel de coleg, la Interact, care, oricât de obosit ar fi, se duce seara la turnee de tenis, joacă 2-3 meciuri in weekend.
Sunt alții care își iau satisfacție din munca prelungită, pe termen lung, sau din a manevra cărțile ‘jocului’ din corporații; aceștia sunt oameni care reușesc să urce pe scara ierarhică in aceste companii. Am scris ‘jocul’ din corporații dar, așa cum spunea Eric Berne, oamenii joacă niște jocuri mereu, nu aș vrea să dau o conotație negativă. Îi admir pe acești oameni, așa cum îi admiram pe studenții de la facultatea de matematică atunci cand eram studentă; treceam uneori pe lângă clasele lor, eu venind de la limbi străine, si mi se părea că trebuie să fie tare deștepți ca să descifreze ce era scris pe tablă.
Sunt și cei cărora le face plăcere incertitudinea dată de antreprenoriat, preocuparea permanentă pentru ceea ce fac, pentru a îmbunătăți, a face diferit, fie că sunt in vacanță sau la serviciu. Nu contează pentru ei că sunt ‘în afara programului’, nu fac aceste distincții atât de clar. Echilibrul în viață nu există pentru ei, viața este despre toate, de cele mai multe ori balanța este total strâmbă. Dar e bine așa pentru ei
Există, apoi, oamenii care acceptă stresul și incertitudinea vieții de artist mai mereu aflat în dificultate; din acele dificultăți poate că își iau și o parte din energie, inspirație. Ei trăiesc cu adevărat acel tip de viață și reușesc în ceea ce fac. Poate că au o doză de optimism, poate că mintea lor nu zăbovește prea mult în zona listelor de cumpăraturi, a datoriilor lunare, ci mai degrabă în cea a imaginației, a lumilor posibile, a inefabilului.
Există și genul de oameni pe care nimic nu îi neliniștește, cărora nimic nu le face inima să bată. Ah, poate doar să critice, să se plângă mereu, să își manifeste nemulțumirea. Nu pentru ca ar avea idei de a pune ceva în loc ci doar pentru că satisfacția lor vine din a fi împotrivă, a cârcoti.
Critica e bună, sunt de acord, fără ea nu putem schimba, îmbunătăți ceva. Însă dacă este făcută doar cu intenția de a distruge, fără a pune ceva mai bun în loc, am dubii referitoare la utilitatea sa.
La acest început de an, îți propun aceasta întrebare: tu pentru ce ești gata să te zbați, să te lupți, să faci eforturi? Ce îți dă energie și ce îți ia energie? Pentru ce îți bate inima?
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.