Recent, am vorbit la un curs de limba română despre momente de conflict cultural, despre șocurile pe care le-au avut la venirea în România. Cunosc majoritatea poveștilor și, de vreme ce vorbim adesea de patternuri culturale (și sunt conștientă de multe dintre ele), nu mă așteptam să mai găsesc ceva nou.
M-a surprins însă o chestiune la care nu mă gândisem niciodată – problema posesiei (sau mai bine zis „a posesivului”): al meu sau al nostru?
O știm, franceza este o limbă mai… posesivă, se preferă utilizarea cuvintelor care exprimă asta. Prietenii mei, pantofii mei, problemele mele. Dar când, într-un birou românesc, plin de români vorbind românește, un străin spune „magazinele mele”, „clienții mei”, „produsele mele”, să nu ne mire că toți cei prezenți vor avea o privire care e departe de a exprima bunăvoință. Noi îl preferăm pe „al nostru” în loc de „al meu”, iar asta nu este o simplă opțiune gramaticală.
„Al nostru” aduce cu el o responsabilitate colectivă – acest lucru are avantajul lui, împărțirea responsabilității și a succesului este bună, dar tot de aici derivă și cel mai mare dezavantaj – acela că, în cazul eșecului, vina nu este a nimănui. Responsabilitatea este în cazul acesta difuză, împărțită între toate echipele, între toți angajații, dar neasumată de cineva.
„Al meu” are doza lui de egocentrism, nu se poate să nu o observăm. Cel puțin nouă, vorbitorilor limbii române, așa ni se pare. Dar el aduce și o responsabilizare mai mare, o implicare personală, directă, atât în probleme, cât și în rezolvarea lor. Dacă magazinele sunt „ale mele”, dacă echipele sunt „ale mele”, atunci s-ar putea să fiu mai atent la ceea ce îmi aparține, să fiu astfel un administrator mai responsabil.
Limba nu împarte practicile în bune și rele, în lucruri așa și pe dincolo… limba doar numește adevărurile pe care le trăim, așa cum le trăim. Nu va exista o împăcare între posesivul românesc și cel franțuzesc, nu vom găsi un cuvânt intermediar. Dar putem spera la un amestec de atitudini, măcar în ceea ce privește acceptarea responsabilității.
Weekly Inspiration scris de Simona Gabriela Noapteş.