”Păi nu mai bine făceai o poză la măsurători în loc să vii cu foaia după tine la magazin?”
”Adică ce vrea să spună poetul?”, întreb eu, uitându-mă pe sub sprâncene și încercând în același timp să elimin nota defensivă care se strecurase în tonul meu. Prebănuitul este Radu, soțul prietenei mele, care momentan poartă singura vină că s-a oferit să mă ajute cu niște cumpărături de la un magazin de bricolaj. Îmi dau seama din expresia lui nedumerită că a pierdut brusc harta conversației.
”Stai să-ți explic. Știi că de multe ori când vin pe la voi și, cum stăm noi de vorbă, dintr-una într-alta, tu îmi zici ‘Auzi, da’ de ce nu ai făcut X în loc să faci Y?’, sau ‘Da’ nu mai bine îți instalai Z și scăpai de toată bătaia de cap?’ Știi la ce mă refer?”
”Da…cred?”
”Și ba facem o glumă, ba trecem peste, dar de fapt mă cam deranjează, și cred că se vede de obicei.”
”Așaaaa…”
”Mi-am dat seama că mă supăr pentru că am impresia că-mi zici că ce fac eu e greșit, că metoda mea e praf. Iar eu eram mulțumită până atunci, și de metodă, și de rezultate. Și m-am gândit să te întreb, tu de fapt de ce tot zici chestiile astea?”
”A, gata, știu. Alina, eu sunt bărbat și sunt inginer”, continuă el după o scurtă pauză, folosind una dintre glumele noastre interne. ”Asta înseamnă că o preocupare permanentă de-a mea este optimizarea. Faptul că îți sugerez că există o cale mai bună nu înseamnă automat că a ta este proastă. De altfel, ăsta e un challenge pe care mi-l dau și mie, tot timpul.”
”Mersi că mi-ai zis, altă viață!”, îi răspund eu și scot victorioasă foaia de hârtie din poșeta cât o batistă ceva mai mare.
Am să folosesc exemplul ăsta la curs, îmi zic apoi în sinea mea, pentru că mi se întâmplă des să ajung să vorbesc despre decalajul dintre intenție și impact în comunicare. De multe ori pun accentul pe ipostaza lui Radu – să fim atenți la modul în care formulăm cerințe sau sugestii, să fim transparenți cu privire la intențiile noastre, și așa mai departe.
Dar realizez că și la primire este de muncă, nimic de zis. Este important să ne știm butoanele sensibile, dar nu este suficient. În fracțiunea de secundă de dinainte de reacția emoțională putem strecura o întrebare de clarificare. Este uimitor cât de des e tot ce ne trebuie pentru a păstra conversația pe șine.
Weekly Inspiration scris de Alina Doica.