Venind de la Paris într-o seară, am avut o experiență mai puțin plăcută. Avionul a aterizat cu întârziere și greu, aveam să aflu apoi că era furtună mare în București în acea perioadă.
După o oră de învârtit și coborât, plimbat când pe o parte când pe alta, a aterizat. Apoi a rămas acolo, pe pistă, o vreme, după care a plecat iar; începuserăm să ne întrebăm dacă nu cumva decolăm din nou.
Oricum, totul s-a terminat cu bine. Tehnic vorbind, pilotul a făcut o treabă foarte bună.
Dar ce cred că ar fi ajutat mult ar fi fost ca pilotul sau o însoțitoare de zbor să ne spună și nouă, pasagerilor, ceva. Ne uitam unii la alții întrebători, așteptând să ajungem teferi.
De multe ori așa se întâmplă și în companii. Mulți dintre cei care conduc o firmă, un departament sau chiar un proiect, nu comunică nimic. Ei au tabloul de bord, au toate butoanele, văd și ce este în exterior, asemenea pilotului de mai sus, însă ceilalți nu sunt informați.
Sigur, nu e vorba de a panica pe nimeni. Dar a comunica, a spune calm care este situația, înseamnă să îi tratezi pe ceilalți ca pe niște parteneri de drum, ca pe adulți cu gândirea la ei.
E posibil să am pretenții prea mari, pe de altă parte, dacă mă gândesc că la tv ni se tot repetă des că imaginile pe care le vedem ne pot afecta emoțional. Adică suntem tratați ca fiind mai sensibili, mimoze, ușor de destabilizat.
Mai am un exemplu care mă cam nedumerește, care îmi dă senzația că suntem tratați ca și cum nu ni s-ar conecta neuronii. Pe cutia rezervelor de cerneală pe care le cumpăr scrie să nu bem cerneală! Cineva a luat ad litteram vorba aceea pe care o auzeam când eram mici, unii dintre noi: asta a băut cerneală, nu prea i-a plăcut școala.
Mă rog, revenind, mă gândesc că lucrurile ar putea fi mai line, mai ușor de gestionat, dacă am comunica mai mult, mai bine, dacă ne-am informa mai des, dacă am fi mai transparenți, mai asumați. Am evita astfel scenariile inerente pe care și le fac oamenii, de cele mai multe ori catastrofale. Aceste scenarii nu ajută pe nimeni, dimpotrivă. Iată, ajungem la comunicare, o abilitate despre care toată lumea știe dar, de fapt, întrebarea este: Cât de buni suntem la a comunica? Cât de mult implementăm din ceea ce știm?
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.