Vrei să fii ajutat, ascultat sau alinat? Mi-a venit în minte întrebarea asta în toiul unei discuții cât se poate de telurice pe care am avut-o recent fiind în vizită la niște prieteni și când, dintr-una într-alta, am menționat că îmi dă de furcă livrarea întârziată a unei comenzi de parchet. De partea cealaltă natural au apărut întrebările lămuritoare (când trebuia să ajungă, ai sunat la magazin, etc), și-apoi o căutare fugitivă pe net în încercarea de a găsi o soluție la frustrarea mea palpabilă. Dar, surpriză, eu nu voiam o soluție, pentru că știam ce pași am de urmat ca să dau de urma comenzii. Voiam doar să mă plâng și eu un pic, ca orice om normal și perfect conștient că văicăreala nu ajută la absolut nimic.
Întrebarea îi aparține lui Charles Duhigg, fost reporter la New York Times și autorul cărții Supercomunicatori. Acesta explică, într-o șarmantă prezentare TED, că ceea ce pare de cele mai multă ori o conversație este de fapt un amestec de trei conversații – practică, emoțională și socială. Exemplul clasic este acela când cineva ne povestește despre o problemă sau o situație cu care se confruntă iar noi, ascultându-l și vrându-i binele, suntem tentați să îl ajutăm cu sfaturi și soluții. Duhigg ne îndeamnă să îi punem aceste trei întrebări înainte: vrei să fii ajutat? (adică, ai nevoie de o mână de ajutor concretă? De un sfat? De o idee?) Vrei să fii alinat? (adică, ai nevoie de empatie, înțelegere, consolare, încurajare?) Sau vrei să fii ascultat? (adică, ai nevoie să-ți spui punctul de vedere, să spui ceva despre tine, să afirmi o poziție?).
Desigur, felul în care am introduce această întrebare 3-în-1 într-o conversație ar fi dat de contextul ei și de relația cu interlocutorul, însă mi se pare o scurtătură extrem de utilă pentru toți cei implicați. Mai mult decât atât, are șanse mari să ne scutească de frustrări și neînțelegeri ulterioare. De exemplu, întorcându-mă la parchetul meu, i-am spus atunci prietenului binevoitor: ”stai liniștit, nu am nevoie de ajutor, vreau doar să îmi exprim frustrarea”. La care el a spus, puțin descumpănit: ”dar eu credeam că o soluție este cea mai scurtă cale de a scăpa de frustrare”. ”Nimic mai adevărat, în plan practic. Însă în plan emoțional…” Și de aici discuția a luat din nou turnura amical-filozofică ce caracterizează multe dintre conversațiile noastre, ceea ce în cazul dat a fost un rezultat satisfăcător.
Weekly Inspiration scris de Alina Doica.