Nu mai avusesem acea stare de foarte mulți ani, aș spune că de peste 25 de ani. Dimpotrivă, a fost un sfert de veac de agitație, de conectare continuă la ce am avut de făcut, de alergătură, de neliniște, de decizii mai mici sau mai mari, de a fi gata de start, de a face ceva, de preocupare continuă, de încordare, tensiune, grijă, de trezit noaptea cu diverse gânduri care nu îmi dădeau pace, de încercări de a mă ține în echilibru, de a părea senină, chiar când nu eram. Astfel, toate acestea parcă mi-au devenit o a doua natură.
Dar la Deauville, cu câteva zile înainte de Paște, am regăsit o stare de liniște, detașare, pe care nu o mai avusesem de prea mult timp. Era prima dată când mergeam în acest loc la care visasem ani de zile. M-au dus niște prieteni care locuiesc la Paris și care, când au aflat cât de mult îmi doream să ajung acolo, s-au mobilizat.
A fost o experiență de vis, și nu e nicio urmă de ironie în ce spun. Poate că a fost datorită combinației de soare, nisip, ocean, briză; sau poate datorită atmosferei date de barul la care am stat, lângă plajă, în preajma vestiarelor marcate cu nume ale actorilor celebri sărbătoriți acolo anual, la Festivalul de Film American. Sau poate că am intrat eu într-una dintre poveștile locului. Nu știu.
Știu însă că mă trezesc noaptea și mă gândesc că am mare nevoie să merg acolo din nou. Că acolo mi-am găsit oaza de liniște. O credeam în avion sau în diverse aeroporturi ale lumii, chit că poate suna ciudat să îți găsești o oarecare liniște în tranzit, în spațiul dintre lumi. (…)
Tu unde evadezi atunci când ai nevoie să-ți aduci gândurile în ordine?
Într-un nou articol pentru Forbes Romania, Georgeta Dendrino invită la o reflecție simplă, dar necesară: cum arată pentru tine acel loc – real sau imaginar – unde te poți reconecta cu tine însuți?