Mă uitam recent pe social media și am dat peste un scurt video de la British Got Talent. Un tânăr venise să cânte o arie de operă. După ce a fost întrerupt de Simon, a cântat Nessum Dorma atât de bine încât a primit Golden Buzzer.
A fost impresionant. Dar dincolo de interpretarea sa, m-a mai emoționat ceva. În public erau trei prieteni de-ai săi care trăiau intens în același timp cu cel de pe scenă. S-au întristat, îngrijorat rău când prietenul lor a fost întrerupt, s-au bucurat enorm când publicul a aplaudat frenetic, au sărit si au plâns de bucurie când unul dintre jurați a dat drumul fulgilor aurii pe scenă.
Acel tânăr este foarte norocos să aibă astfel de prieteni. E mare lucru ca trei persoane să vină acolo pentru tine, să trăiască emoțiile alături de tine, să se teamă, să se bucure, să vină să te strângă în brațe și să te felicite.
Câți dintre noi avem astfel de oameni în jur?
În general, nu prea suntem atenți la ceilalți, fiecare e preocupat de el însuși, indiferent la tristețea, realizările prietenilor, celor din jur.
Această lipsă de interes, ce frizează dezumanizarea, s-a accentuat in ultimii ani. Sau poate ca am eu standarde nepotrivite. Am crescut într-un cartier de case, în București, mai la margine. Acolo oamenii veneau să te caute la poartă dacă nu te vedeau o zi; întrebau ce mai faci, ce fac copiii, se susțineau între ei, se ajutau, se purtau prietenește, colegial, chiar dacă nu se numeau prieteni sau colegi.
Dar ce știu eu? O fi aceasta o gândire desuetă, de tip provincial. O fi acum la modă să nu îi vezi pe ceilalți, să vorbești despre empatie dar să nu o practici, să vorbești despre valori dar să fii primul care încalcă etica, integritatea, care dă în alții ca să se ridice pe sine.
Am mai văzut însă și comportamente umane mai aproape de mine. Recent, o doamnă a trimis prietenei sale un buchet de flori și o felicitare, înaintea unui mare eveniment pe care aceasta din urmă îl organiza. Mesajul era: “sunt sigură ca va fi un succes!” Câți dintre noi facem un asemenea gest de susținere?
Am avut și eu o astfel de situație bună. Am vorbit la un eveniment și cineva a venit special ca să ma vadă acolo. Nu știu dacă a fost un succes ce am făcut eu dar m-a emoționat că a venit, că apoi a venit să schimbăm două vorbe.
Aceste exemple arată că mai există urme de firesc, de păsare, de preocupare, de curiozitate, umanitate. Cum am putea să le cultivăm?
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.