Voyage, voyage… Așa se numea un cântec franțuzesc de când eram elevă. Îl ascultam mult, încercând să călătoresc cu mintea pe tot globul, prin toate locurile despre care învățasem la orele de geografie în școală. Atât aveam atunci: călătoream cu gândul, ne imaginam țări, capitale, munți, câmpii, peșteri, trecători, oceane.
Au trecut anii și acum călătorim mult, în cele mai îndepărtate locuri. Recent am descoperit că în prima parte a secolului XX, parizienii mai înstăriți au construit o cale ferată care să lege Orașul Luminilor de Deauville, localitate aflată la 200 de km depărtare. Nevoia de descoperire, de călătorie, de schimbare a decorului a făcut ca acea cale ferată să fie gata aproape cât ai zice pește.
Astăzi însă, unii oameni călătoresc pentru serviciu: se duc undeva, stau în birouri, săli de ședințe, apoi iau taxi către aeroport.
Alții aleg orașe mai mari sau mai mici pentru a vizita monumente, muzee celebre, a vedea minunile lumii, a se adânci în atmosfera specifică locului.
O altă categorie călătorește mii de kilometri pentru a sta la soare pe câte o plajă la Oceanul Indian, Atlantic, la Mediterana, Egee sau chiar la Marea Neagră. Dincolo de apă, de plajă, de palmieri și camera de hotel, nu văd mai nimic, pentru ei este bine așa.
Airbnb a venit cu alte perspective. Călătorii locuiesc în casele localnicilor, se adaptează modului de viață, uneori se împrietenesc cu proprietarii, caută să le descopere și înțeleagă obiceiurile.
Mulți vorbesc una, două limbi străine. Sunt și alții care vorbesc trei sau mai multe limbi diferite, ceea ce le permite să susțină conversații, mai mult sau mai puțin presărate cu greșeli, dar, cu siguranță, cu un parfum neîndoielnic de bunăvoință, curaj.
Poate că datorită acestui gen de călătorii, de relații, vom vedea mai puțină animozitate în lume, poate că vom deveni mai toleranți, înțelegători, curioși, înțelepți. Sau poate că mă amăgesc.
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.