Colegii mei și cu mine scriem de câțiva ani buni în această rubrică, al cărei nume, Inspirația săptămânii, sugerează ce ne dorim cu ea. Vrem să vă oferim mici momente de reflecție, perspective diverse, idei. Sperăm că acestea vă pot folosi în viața profesională și personală.
Multe dintre lucrurile pe care le împărtășim aici sunt valabile într-un context cu care ne-am obișnuit de aproape 35 de ani: economie de piață, libertate de exprimare, democrație. Viața noastră profesională și cea personală, așa cum arată ele în toate nuanțele posibile, au acest lucru în comun. Mediile noastre profesionale, munca noastră, recompensa primită, alegerile pe care le facem, lucrurile pe care ni le permitem, visurile și planurile noastre depind de aceste lucruri pe care le luăm de multe ori ca un dat, o normalitate.
Cred că suntem într-un moment de cotitură care are un potențial mare să schimbe contextul în care trăim.
Mi-au plăcut mereu fotografiile din diferite perioade istorice, precum și filmele care surprind viața oamenilor în locuri banale. Unele dintre ele m-au marcat mai mult decât altele. Anne și Margot Frank zâmbind pe o plajă din Olanda, circa 1939, bucurându-se de normalitatea contextului în care au crescut. A urmat apoi 1940… În 1945, cu doar câteva săptămâni înainte ca lagărul în care se aflau să fie eliberat de trupele britanice, Anne și Margot mor de tifos.
Varșovia, august 1939: un cameraman amator surprinde ipostaze dintr-un parc. Mame împing cărucioare cu copii și discută zâmbind. Perechi de tineri se plimbă la braț. Bătrâni cu bastonul admiră peisajul. Parcul seamănă cu Grădina Cișmigiu. Apoi a venit luna septembrie 1939, iar Varșovia nu a mai arătat niciodată la fel.
Sunt convins că acum două weekenduri trecut, cineva a făcut poze cu oameni zâmbind pe plajele litoralului nostru, iar altcineva a filmat oameni plimbându-se agale prin Cișmigiu. La finalul weekendului, cu toții s-au îndreptat spre casă pentru a se pregăti pentru următoarea săptămână de lucru sau de școală.
Unii dintre ei au făcut ceva în plus. S-au oprit la secția de votare. Ceilalți nu, pentru că poate „nu contează oricum”, „nu îi interesează politica”, „s-au săturat”, „nu au cu cine”, „le e lehamite” etc. Au venit apoi rezultatele și e destul de clar că există un potențial mai mare ca niciodată pentru o schimbare dramatică de context.
O să spuneți că o compar cu războiul și că nu e chiar așa de dramatică. Cred că drama vine din surpriză, rapiditate și percepția emoțională pe care o putem resimți atunci când se produc schimbări profunde ale modului în care viața noastră se desfășoară, ale normalității percepute. Și da, cred că e probabil ca, dacă se întâmplă, să ne afecteze mai mult decât pare acum.
Mai observ cum unii dintre cei care au votat se miră și se descarcă cu dispreț și aroganță pe cei care au votat altfel, speriați fiind de potențialul schimbării. Cred că e o energie consumată inutil, din punct de vedere tactic, incorectă din punct de vedere moral și democratic. Cred că, mai mult ca oricând, dacă vrem să ne protejăm contextul, avem nevoie să ne canalizăm energia către cei care nu au votat. E mai corect. E mai productiv.
Cred că e nevoie să le arătăm că ceea ce trăiesc de câteva zeci de ani, cu bune și cu mai puțin bune, e pe cale să se schimbe semnificativ. Și nu e vorba doar despre economie – care o să reacționeze prima – e vorba despre libertăți, alegeri, confort, totul.
E nevoie să îi convingem că tot contextul în care trăiesc e definit de politici și ideologii. Nu există doar economie – există economie-politică, pentru că politica face o piață să fie liberă sau nu, reglementată sau nu, tarifată sau nu. Nu există libertatea de a alege, de exprimare, de mișcare de la sine. Ele există într-un context definit de politici și ideologii.
Avem nevoie, mai mult ca oricând, să convingem pe cei care nu votează că ei au nevoie de votul lor la fel de mult ca și noi și că absența la vot acum e un fel de automutilare.
Încerc să îmi imaginez viitorul acestei rubrici după un anumit rezultat din 18 mai. Mi-e foarte greu. Și nu doar pentru rubrica asta. Deocamdată, rezultatul din 4 mai a costat BNR-ul 2 miliarde de euro, iar bursa a pierdut 2% în prima zi. Leul a scăzut, ROBOR a crescut.
Voi cum vă gândiți să protejați contextul în care trăiți?
Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.