„Ce ai mai făcut azi?”, am întrebat-o pe mama într-o seară. O sun zilnic în drum spre birou și înapoi, spre casă.
„Diverse, pe aici, pe acasă, prin curte. Am făcut multe și mărunte. Dar, știi, din cele care nu se văd.”
„Știu cum e, nu se vede că le faci dar se vede dacă nu le faci. Deci sunt importante.”, i-am răspuns.
Așa se întâmplă uneori și în companii. Cel mai des se văd cei care fac activități direct legate de clienți. Vânzările sunt aici în capul listei într-o companie mare. Marketingul este vizibil, activitățile de training, într-o firmă de acest fel.
Dar sunt și alte departamente care contează, deși de multe ori oamenii nu le dau importanță; dimpotrivă, unii au senzația că în acele departamente nu prea lucrează lumea. Producția nu e din categoria „glamour”, dar fără aceasta, nu ar avea ce vinde o firmă. Calitatea este un ghimpe în coasta unora, însă doar atunci când sunt respectate standardele, produsele sunt apreciate de către clienți.
Cei din financiar, legal, sunt din categoria Cenușăreselor. Nu vedem ce fac zilnic, dar cum ar fi dacă financiarul ar trimite banii în alt cont și nu îți mai primești salariul? Sau dacă nu ar plăti toate taxele lunare către stat și firma ar primi „cadou” o poprire pe conturi? Sau ar deturna din fonduri pentru că, mai nou, cei care ar trebui să fie gardieni ai banilor, au dezvoltat o dependență de jocuri de noroc?
Integritatea, etica, rigurozitatea acestor oameni sunt esențiale. Ei fac activități din categoria celor despre care scriam la început: nu sunt mărețe, cu artificii zilnice, însă contează enorm.
Aș spune că este de apreciat că acești oameni își fac treaba bine, au motivație internă, dedicare, rigurozitate, chiar dacă nu e nimeni acolo care să îi laude, chiar dacă în ședințele obișnuite ei nu sunt apreciați. Ei fac munca de chinez bătrân care susține activitatea firmei.
Nu spun că sunt unii mai importanți decât alții. Toate departamentele sunt importante, sunt ca bucățile care alcătuiesc lanțul bicicletei. Când lanțul se rupe, nimic nu mai merge. Prin urmare, să nu uităm să apreciem și activitatea celor care nu ies în față mereu, care nu strigă, nu „se vând” pe ei înșiși zilnic în fața colegilor, nu primesc laude de la clienți, colegi, șefi.
Voi încheia cu o întrebare: Știți cine e președintele Elveției? Nu se aude despre ce face sau nu face președintele acestei țări. Și totuși, este o țară unde populația are un standard de viață foarte ridicat.
Karin Keller-Sutter este președinta Elveției.
Unul dintre predecesorii săi a spus: „Ne străduim foarte mult să fim plictisitori.” Nu e nevoie de dramă, de a fi pe podium, în centrul atenției. Nu e nevoie să anunțăm decizii care schimbă soarta unei firme în fiecare zi. Ca lumea, la nivel mai mic sau mai mare, să funcționeze bine, e nevoie și de stabilitate, de siguranță, de oamenii care își fac treaba bine și la timp.
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.