Manifestări ale respectului, ale bunelor maniere, sunt considerate de mulți contemporani ca fiind desuete, demne de secolul al nouăsprezecelea.
Să ajuți pe cineva, să îi deschizi ușa, să te ridici, dacă ești la masă cu o femeie, atunci când ea se ridică, să saluți, să vorbești fără a arunca jigniri în stânga și în dreapta, să asculți când cineva vorbește, să spui ceva constructiv într-un mesaj privat sau la telefon ori față în față, nu public, pe social media, iată câteva exemple de comportament ce țin mai degrabă de civilizație decât de învechit. Știu, de multe ori realitatea contemporană ne surprinde zilnic cu jigniri, strigăte, glume nesărate și inadecvate, mojicii, însă mai sunt și excepții. Iată un exemplu de o astfel de excepție.
Am fost recent la prânz cu un client. La un moment dat, el îmi spune:
„Te rog să mă scuzi, revin într-un minut”, s-a ridicat și s-a dus către ușă. Acolo a ajutat pe un tânăr care încerca să intre. Omul acela avea cârje, venea să se întâlnească cu cineva la restaurant. Clientul meu a revenit, s-a așezat, a cerut scuze din nou, apoi am continuat conversația.
M-a bucurat să văd că mai există oameni care sunt atenți cu cei din jur, care imediat sar să ofere o mână de ajutor. Ah, am uitat să spun că atunci când am intrat în restaurant, am aflat că parcasem pe un loc aiurea și trebuia să merg să mut mașina. Calm, clientul mi-a cerut cheia și a mers el să o mute.
De ce mă surprinde plăcut acest comportament? Pentru că nu (mai) sunt obișnuită, pentru că, în general, reprezintă excepția de la ce văd adesea în jur. Mulți mi-au spus, mai degrabă, că dacă vreau ceva, trebuie să cer. Altfel, să nu am așteptări. Așadar, dacă aș vrea să se comporte cineva civilizat, dacă aș vrea să nu ridice tonul aiurea, să îi cer asta! Ca și cum firescul este impolitețea, este lipsa de respect, de delicatețe, iar excepționalul trebuie cerut.
Revenind la exemplul meu, când văd inițiative de acest fel, mă gândesc că mai există totuși niște rămășițe de bune maniere, eleganță, empatie, compasiune, grijă, deci mai există ceva speranță că nu suntem condamnați să fim singuri într-o lume iluzorie.
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.