„Cum e măi posibil așa ceva? Incredibil! Nu înțeleg cum… Suntem în 2024! Nu pot să cred așa ceva!”
Vă sună familiar? Probabil ați reacționat și voi așa recent sau ați auzit astfel de reacții în jurul vostru. Aceste întrebări retorice, negații și exclamații sunt o reacție emoțională naturală în fața așteptărilor înșelate de evenimente surprinzătoare. Pe măsură ce lucrurile s-au accelerat în ultimii ani, cu o realitate din ce în ce mai complexă și anxiogenă, aceste reacții par să fie mai frecvente.
Deși ele sunt o modalitate spontană de a gestiona stresul, am observat că adesea rămânem blocați în aceste expresii, dezvoltând ticuri care devin obstacole în calea altor moduri de reacționare sau gestionare. Exceptând conspiraționiștii care par să aibă mereu răspunsuri la tot, căci ei știu bine, aceste reacții ne pot duce la negare și la un fel de resemnare intelectuală.
Cred că una dintre cele mai subestimate metode de gestionare a stresului este utilizarea gândirii critice pentru a ne verifica și reformula poveștile pe care ni le spunem. O metodă simplă de a schimba un tic verbal, odată conștientizat, este să schimbăm tonul în care ne adresăm. De exemplu, întrebarea retorică „Cum e posibil așa ceva?” poate fi reformulată în „Chiar, cum e posibil? Ce a făcut sau ar putea face asta posibil?”. Această schimbare incită la curiozitate și la interogare reală, nu retorică. Ne provoacă să căutăm răspunsuri și să înțelegem cauzele.
La fel, „Eu nu înțeleg cum…” poate fi transformat în „Eu nu înțeleg încă…”, iar „Nu pot să cred” poate deveni „E greu de crezut la prima vedere”. Aceste modificări nu schimbă doar tonul, ci și întreaga poveste pe care ne-o spunem.
Putem numi această abordare mentalitate de dezvoltare (growth mindset) combinată cu gândire critică. Sau, mai simplu, pe românește, nu te mai mira atât, pune „mâna” și gândește. Oricum am numi-o, aceste mici exerciții ne pot ajuta într-o perioadă care, foarte probabil, ne va mai oferi destule surprize și prilejuri de mirare.
Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.