Citeam recent în presa locală din Luxemburg rezumatul unor studii legate de calitatea muncii și de impactul social al duratei deplasării către locul de muncă. Aparent, ca în orice statistică, există un punct de inflexiune, un minut în plus în acest caz, care face ca lucrurile să basculeze: minutul 46.
Dacă durata deplasării către serviciu depășește 45 de minute, începând cu minutul 46, majoritatea angajaților devin nemulțumiți de situația lor. Pentru ce depășește o oră, totul pare pierdut, rien ne va plus, ca să citez din articol.
Implicațiile acestui timp consumat în trafic sunt în primul rând personale: satisfacție a vieții, timp investit în menaj, pregătire masă, timp personal, timp cu familia și copiii. Sunt apoi cel profesionale: productivitate mai scăzută, motivare și pe termen mai lung, retenție. Nu în ultimul rând sunt cele sociale: angajații care fac naveta mai mult de 30 de minute de două ori pe zi „sunt mult mai puțin predispuși să se implice în activități de voluntariat, caritabile, politice sau sindicale”.
Gândul m-a purtat imediat la București, deși bănuiesc că și la Cluj avem cazuri. În Luxemburg zilnic, peste 200 de mii de navetiști transfrontalieri fac naveta pentru a veni la muncă. Motivele sunt istorice, economice și structurale. Deși nu trec nicio frontieră, citeam că peste peste 100 de mii de omeni fac „naveta” în Pipera zilnic. Nu am date statistice dar pot să mă hazardez să zic că doar o minoritate parcurge un drum sub 45 de minute. Pot să bănuiesc, de asemenea, că implicațiile în viața oamenilor sunt similare. Motivele cred că sunt tot istorice, economice și structurale.
Deși un prim motiv declarat al acumulării de spații de birouri în Pipera este unul imobiliar, legat de disponibilitatea terenurilor, cred că motivele sunt mai vechi și mai profunde. La urma urmei, în București existau mult mai multe spații industriale dezafectate în afara celui din nord unde mai târziu și mai timid au început să apară construcții de birouri. Decalajul de bunăstare economică între nordul și sudul Bucureștiului preceda cu mult anii comunismului. Nordul a fost mereu cel bogat, inclusiv în ipocrita perioadă a socialismului multilateral dezvoltat unde nomenclatura a acaparat imediat nordul burghez și aristocratic cu toate originile ei de clasă așa zis sănătoase.
Astăzi cel mult clasa medie superioară locuiește în nord, iar majoritatea face naveta din sud. Din păcate, cred că din minoritatea care parcurge sub 45 de minute până la birou, fac parte și cei care au putere de decizie legată de alegerea sediului companiei și atât timp cât Bucureștiul nu va regenera spații urbane atractive in altă parte decât în nord, vom avea o majoritate care face naveta în Pipera cu traseu de peste 45 de minute. Asta că tot avem alegeri locale anul acesta.
Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.