Vara aceasta a fost una atipică pentru mine. Nu pentru că nu am fost în vacanță. Nu am mai plecat o săptămână sau două de foarte mulți ani. Nici trei săptâmâni sau patru ☺️
Am tot plecat câte un weekend prelungit. Cumva, această formulă funcționează pentru mine, care călătoresc singură.
De această dată am plecat în iunie, două weekenduri, apoi am fost la București tot timpul. Am lucrat, a fost o perioadă cu momente mai calme, altele mai agitate, așa cum e vara. Mă bucur mereu de orașul mai puțin aglomerat, de ritmul puțin mai îngăduitor al tuturor.
Mi-am dat seama însă că aveam nevoie de un pic mai multă relaxare. Când spun despre relaxare, mă gândesc la mai multe moduri prin care o putem face:
Prin somn – eu am avut obiceiul de a dormi puțin, mi se părea că am atâtea de făcut, că nu vreau să pierd vremea dormind. În ultimii ani am observat că dacă dorm 3-4 ore doar, sunt mai agitată, sensibilă, gata să ma aprind din orice. 7-8 ore de somn sunt necesare, iar uneori ne putem îngădui și mai mult. Astfel, ne vom bucura mai tare de fiecare moment din zi, vom fi o companie mai plăcută pentru cei din jur.
Prin a lua o pauză de la a fi tot timpul în priză mental. Eu mă pricep bine la a sta trează din cauza gândurilor: ce aș putea face alfel, ce nu fac bine, ce a vrut să spună cineva când a făcut o afirmație, de ce, etc.
Am învățat să le pun în telefon, să notez ce mă frământă. E un fel de a parca gândurile pentru a reveni la ele a doua zi. Uneori, a doua zi, îmi dau seama că unele nu mai sunt la fel de importante sau chiar găsesc soluția. Alteori le las acolo, mă mai gândesc peste o zi, apoi alta. Rezolvarea, ideea salvatoare vine de multe ori când mă aștept mai puțin.
Înainte aveam un caiet lângă pat și mai notam acolo. Dar acum, când telefonul e prelungirea mâinii mele, scriu direct în el. Nu este neapărat cea mai bună idee. Aceasta pentru că studiile arată că a sta cu ochii în telefon înainte să ne culcăm ne poate perturba somnul. Dacă luăm o carte și citim câteva pagini însă, atenuăm din efectele luminii ecranului.
Prin a pune o pauză nevoii de a rezolva probleme, de a genera idei.
Este un tip de relaxare, detașare, la care eu ajung mai greu. Poate fi FOMO (fear of missing out), poate fi nivelul meu de conștiinciozitate prea sus, rezultatul este că e greu să nu fiu conectată mai tot timpul. Poate că unii vă regăsiți (și) aici.
Această detașare poate veni cu câteva tipuri de activități:
Să ne uităm la frumusețea răsăritului / apusului
Să admirăm niște vitrine, niște flori, copiii în parc
Să ne jucăm cu un copil, dându-i toată atenția
Să mergem la un muzeu de artă, la teatru, un concert, să intrăm în alt univers decât cel cotidian
Sigur, mai sunt și altele, mai personale.😇
Printr-o pauză emoțională: aceasta înseamnă că, din când în când, am nevoie să pot să spun dacă nu îmi e bine, dacă am obosit, dacă mă supără ceva. Multitudinea de activități, varietatea oamenilor întâlniți zilnic, fac să fim pe scenă mai tot timpul. Oamenii cărora chiar să le pese, care chiar întreabă sincer și ascultă cu atenție un răspuns, fără să judece, sunt mai rari. Dacă avem câțiva în jur, suntem norocoși. Dacă nu, e bine să ne dăm nouă o pauză de la lume, din când în când, ca să ne reîncărcăm bateriile sociale și emoționale.
Tu cum te relaxezi? Ce ai adăuga la aceste câteva idei?
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.