„Fără îndoială, pentru mulți dintre noi evenimentul săptămânii a fost începerea școlii. Pentru adulții implicați, pe lângă frenezia cumpărăturilor de rechizite, uniforme, flori pentru doamne și echipamente de sport (iar i-au rămas tenișii mici!), acesta este de obicei un prilej de a depăna propriile amintiri din vremea școlii, care mai nostalgice, care mai vesele, care mai triste. Este și momentul în care ne amintim de ce nu merge, ce nu e bine, ce am schimba la sistemul de învățământ.
Însă între bombănelile despre lipsurile din sistem și efuziunile festiviste ale primei zile de școală, vă propun un exercițiu de reflecție. Pentru câteva momente, gândiți-vă la dascălii pe care i-ați îndrăgit, care v-au văzut crescând, care au contribuit, într-un fel discret atunci, dar semnificativ mai târziu, la omul ce ați devenit peste ani.
Pot să încep eu. Probabil am fost norocoasă, însă pe tot parcursul școlii am avut parte de profesori foarte buni, dedicați, care au știut să se apropie de noi. Mă opresc la trei dintre ei, învăluiți în acel abur al aducerii aminte de demult. Despre tovarășa Angela – ei bine da, eu am experimentat destul de plenar epoca ”tovarășelor” – îmi amintesc că ne fascina pentru că avea părul lung (și ne și lăsa să ne jucăm cu el), era frumoasă și ne citea multe povești. Ce-ți poți dori mai mult de la prima ta educatoare?
Tovarășa Cotoară, cea care ne-a învățat să deslușim tainele literelor, cum spuneam stângaci prin compuneri, mi-a arătat virtutea blândeții și a răbdării. Nu aș putea spune cu mâna pe inimă că mi-am însușit pe deplin lecția, dar este încă un reper pentru mine.
Iar tovarășa Lișcu, învățătoarea mea din clasa a IVa, a știut să adopte un copil timid și bulversat, mutat brusc dintr-un univers pe cât de mic, pe atât de paradiziac, să îl ajute să se integreze și să-și facă noi prieteni (și ce prieteni!), și să îi cultive gustul pentru frumos.
Voi la ce profesori vă gândiți cu drag?”
Weekly Inspiration scris de Alina Doica.