Respect!

– Așa aș vrea să schimb medicul de familie! 

– De ce?

– M-a deranjat tare lipsa de reacție a doctoriței mele. Am sunat la cabinet să îi spun că am covid, am vorbit cu asistenta, i-am spus ce măsuri am luat, iar ea a zis că mă sună doamna doctor ca să îmi spună dacă e bine sau nu, ce trebuie să fac mai departe. Nu a mai sunat. Așa o lipsă de interes față de pacienți este inacceptabilă.”, a spus mama supărată. Dacă eu o respect pe ea, mă port discret, nu abuzez de serviciile ei, mă aștept să se poarte la fel. 

– Respectul este un cuvânt pe care, în aceste vremuri, fiecare îl interpretează cum vrea, din păcate.” I-am spus eu, cam cinică, recunosc. 

Apoi i-am spus că partea bună e că ea se simte deja mai bine și am schimbat subiectul. 

Dex online ne spune că respectul este “o atitudine sau un sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva.” 

Cum se manifestă acest respect? Iată câteva moduri:

Saluți pe cei pe care îi cunoști, la birou, la bloc, pe stradă, sau când intri în magazin/când ieși din magazin. În multe țări vânzătorii salută pe fiecare client în parte. Recunosc că am salutat în București și nu am primit niciun răspuns. Ce-o fi crezut doamna, că sunt o ciudată?

Vorbești cu dvs. cu cei cu care nu ai o relație de ‘tras de brăcinari’ sau cu care nu este stabilit de comun acord că vă tutuiți. Când văd la magazinele cu alimente cum li se adresează unii vânzătoarelor sau casierilor, cu “tu”, răstit, arogant, chiar dacă diferența de vârstă este evidentă, mă uit în jos, jenată de lipsa de respect arătată, și mă întreb de ce le permit să le vorbească astfel.

Dacă ești într-o întâlnire pe zoom cu colegii, ești atent, prezent. Nu faci în continuu altceva. Știu, mai apar urgențe. Dar când în tot timpul întâlnirii tu te uiți evident la altceva, când ești prezent dar absent, de fapt, arăți că nu prea te interesează, tu ai “d’autres chats a fouetter”, “other fishes to fry”, iar ceilalți își răcesc gura degeaba. 

Te porți frumos cu cineva care te-a ajutat sau susținut. Este deja ceva atât de obișnuit că riscăm să ajungem să ni se pară normal.  Nu, nu este în regulă să devii agresiv, disprețuitor, arogant cu cei care ți-au întins o mână de ajutor, au făcut ceva constructiv pentru tine. Nici când ai primit acel “dar”, nici după o zi, o lună, un an, o viață. 

Nu minți pe cineva, crezând că acea persoană nu se prinde. A trata pe cineva ca și cum îi lipsesc neuroni, arată câți ai tu, de fapt. 

Când ești la restaurant, vorbești discret, ca să audă doar cei de la masa ta. Nu e necesar să audă tot restaurantul sau toată terasa. Am fost recent la un restaurant cu fine dining, în București. Era un cuplu care vorbea atât de tare încât era greu ca ceilalți clienți să aibă o conversație în liniște.

Folosești parfumurile tari cu grijă față de cei cu care interacționezi, în special dacă veți fi într-un spațiu mic. Ador parfumurile, de toate felurile. Însă de câte ori călătoresc cu avionul, am grijă să folosesc unul lejer, care să nu riște să deranjeze pe ceilalți. Iar cantitatea este și ea esențială. E mai bine să sugerăm decât să sufocăm. 

Eviți să mănânci tone de usturoi înainte de a merge la birou, la film, teatru. Nu a greșit nimeni cu nimic ca să suporte usturoiul care îți iese prin piele. 

Ai grijă să selectezi ce spui. Poate că ne trec multe prin cap, însă e bine să fim critici cu ceea ce gândim, nu tot trebuie să fie auzit și de ceilalți. 

Desigur că sunt multe alte exemple de manifestări ale respectului.

Recunosc că mi-ar plăcea o societate care să aibă puțin din eleganța discursului și conversațiilor unor personaje din serialul Downton Abbey.