Cine nu a fumat sau mâncat dulciuri în exces, pierdut nopți, pierdut vremea în fața televizorului, mâncând sau bând compulsiv sau făcut rost de scutiri ca să nu meargă la sport în școală, mâna sus!
Toți avem obiceiuri mai puțin folositoare, știm despre ele, știm că nu ne aduc valoare, ne afectează pe termen mediu și lung, și totuși e greu să renunțăm la ele.
Iată câteva dintr-ale mele:
Nu merg suficient pe jos, deși știu că e important. Inactivitatea are efecte negative pe termen lung asupra corpului, asupra dispoziției noastre.
Seara târziu, când sunt obosită, mă uit aiurea la câte o parte din filmele de pe Netflix, contribuind astfel la creșterea acțiunilor acestei companii. Nu găsesc mereu ceva interesant, așa că mă plicitisesc trecând de la unul la altul. Ce aș putea face: să citesc câteva pagini dintr-o carte, aș evita ecranul laptopului, al telefonului, aș avea șanse să îmbunătățesc calitatatea somnului. În plus, o carte bună are un impact pozitiv asupra creierului, conform studiilor din domeniul neuroștiințelor.
Mănânc prea multe dulciuri, mai ales când nivelul meu de stres depășește anumite cote.
Las televizorul să meargă în background, în timp ce fac diverse activități dimineața și în timp ce ascult podcasts. Televizorul mă bruiază, ar trebui să îl opresc; nu suntem multitasking, spun toate studiile recente. Dimpotrivă, se pare că aplecarea aceasta către multitasking dăunează creierului.
Am un comportament compulsiv când vine vorba de parfumuri. Da, le ador, într-o altă viață aș vrea să mă ocup de parfumuri. Până atunci însă, aș putea să vizitez mai rar magazinele de parfumuri de nișă, altfel risc să îmi deschid un mini magazin acasă. Ah, și aș putea să pun și o plăcuță cu ‘Aici sunt banii dumneavoastră!’ Exagerez, nu doar acolo, și la pantofi, ochelari de soare, cărți.
Deși știm ce ar fi bun pentru noi, e greu să stabilim limitele și prioritățile. De multe ori, chiar dacă le stabilim, nu le respectăm, auto-disciplina personală nu e mereu la îndemâna omului supus greșelii.
Știu oameni care stau în relații în care nu le e deloc bine, știu ei înșiși asta, se plâng, însă nu pot sau nu vor să schimbe. Aveam o cunoștință care spunea că preferă diavolul pe care îl cunoaște celui pe care nu îl știe.
Alții își impun niște standarde foarte înalte, nelăsând loc de eroare, ceea ce îi chinuie, macină pe dinăuntru. Este în regulă să acceptăm că nu suntem perfecți, că erorile sunt și ele parte din procesul de învățare, de evoluție.
Pe moment, obiceurile acestea ne dau anumite satisfacții. Dar după puțin timp, ne simțim prost față de noi înșine. Nu am avut grijă tocmai de noi! Am ‘construit’ tocmai la distrugerea progresivă a stimei de sine.
Ar fi de dorit să fim atenți la ceea ce ne dă și ceea ce ne ia energie. Dacă rezonezi cu vreunul din obiceiurile de mai sus, ce faci? Cum ai putea să îți regândești fiecare zi astfel încât să te concentrezi pe ceva ce îți aduce valoare și energie și să reduci dramatic pe cele care îți fac rău?
Nu pledez pentru rigurozitate, control continuu ci pentru o viață în care ne căutăm atât starea de bine, acele plăceri, bucurii bazale, interacțiunile cu ceilalți, cât și fericirea dată de traiul cu sens, cu grijă față de ceilalți și de ceea ce ne înconjoară. Sau, cum spunea Aristotel, să îmbinăm eudaimonia cu hedonia.
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.