Am o prietenă care îmi spune că ea călătorește în imaginație. Că a văzut, cu ochii minții, multe locuri ale acestei lumi.
Nu a văzut decât câteva, nu a călătorit, de fapt, decât în puține locuri. A fost de câteva ori cu avionul, a văzut Parisul pe care îl știa din închipuirea ei, am fost împreună la Praga, în căutarea alchimiștilor de altădată.
A citit însă enorm. Citește încă foarte mult. A tradus cărți, a scris, a interpretat, comentat texte sanscrite.
Pentru ea, diversele orașe ale lumii sunt așa cum și le-a proiectat în mintea ei, în urma carților, a albumelor de artă, a propriei viziuni.
Pentru ea, e mai valoros să citești, să îți imaginezi aventura, să te afli în stare de leneveală, din când în când, decât să te agiți să fii pe drumuri mereu. Starea aceasta de leneveală, de plictis, este cea care dă loc creativității, ideilor, să iasă la suprafață.
Newton a descoperit gravitația când stătea tolănit în grădină. Atunci a văzut un măr căzând; nu orice măr, cel care avea să aducă legea gravitației universale.
Arhimede făcea baie când a descoperit legea potrivit căreia un corp scufundat în apă pierde o parte din greutatea sa, egală cu volumul de apă dislocat (principiu care îi şi poartă numele).
În primul an la Insead, profesorul Manfred Kets de Vries ne dădea o pauză de 2 ore și jumătate în care să mergem să ne plimbăm în pădurea de la Fontainebleau, să vorbim despre ce vrem, despre ce ne trecea prin cap după cursuri. Era un fel de a ne îndemna să dobândim această îndeletnicire de a ne limpezi ideile, de a ne lăsa puțin pierduți, tocmai pentru a ne aduna, salva.
Dincolo de statut, bani și senzația de utilitate, pe care activitățile cotidiene ni le aduc, un gram de plictiseală, de “dolce vita”, momente când aprindem o lumânare, citim ceva, ascultăm muzică, ne plimbăm pe lângă teii înfloriți, stăm la o terasă pariziană și ne uităm la spectacolul lumii, toate acestea decuplează spiritul de la agitația lumii și îi pot aduce daruri nebănuite.
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.