Vizibilul și non-vizibilul: De ce ne lăsăm seduși de teatrul de păpuși și alegem să ignorăm mâinile care le manevrează?

Comportamentul nostru prezent, reacțiile, modul în care gândim, în care percepem realitatea, cum ne manifestăm, toate sunt dictate de ceva ascuns: trecutul nostru, educația, experiențele de viață, oamenii întâlniți până acum, felul în care ne-am construit.


De multe ori, noi înșine nu mai vedem decât vârful icebergului personal, ajungem să ne identificăm cu el, nu mai știm să ne ducem sub apă ca să căutăm să (ne) înțelegem. E ca și cum ne lăsăm seduși de teatrul de păpuși și alegem să ignorăm mâinile care le manevrează.


E greu să facem o călătorie către noi înșine. Poate fi și înfricoșător să tulburi apele, să cauți sub vârful icebergului: cine știe ce monștri sălășluiesc pe acolo? Alegem de multe ori să îi lăsăm în pace, crezând că ei vor dispărea. Dar ei cresc, se fac mai răi, până când explodează și ies la suprafață. (…)


Într-un articol nou pentru spotmedia.ro, Georgeta Dendrino vorbește despre teatrul de păpuși și păpușari, legându-le de comportamentele noastre, respectiv de motivele din spatele acestora.

Articolul complet: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/vizibilul-si-non-vizibilul-de-ce-ne-lasam-sedusi-de-teatrul-de-papusi-si-alegem-sa-ignoram-mainile-care-le-manevreaza?