„Cineva spunea că suntem produsul poveștilor pe care ni le spunem. Aceste povești, care conțin în rândurile lor setul nostru de valori și principii, determină alegerile, comportamentele și acțiunile pe care le facem, care la rândul lor influențează rezultatele pe care le obținem, unde ajungem, ne croiesc propriul destin, ajungând să definească cine suntem.
Poveștile pe care ni le spunem reprezintă software-ul nostru mintal, acea componentă invizibilă a sistemului nostru care ne permite să interacționăm cu componentele fizice ale realității noastre, definind-o în același timp. Și ca să continui analogia cu domeniul IT, modul în care ajungem să ne instalăm acest software începe cu poveștile pe care ni le spun alții. Părinții și familia în general, sunt primii instalatori de software, ei ne oferă atât limbajul de programare, cât și primele programe care ne influențează modul în care interpretăm experiențele personale.
Urmează apoi instalatorii profesioniști din școală la care se adaugă software-ul cultural al societății în care trăim. Fiecare experiență pe care o avem în viață adaugă câte un patch, face un mic update software-ului nostru. Orice experiență de învățare conștientă poate reprezenta fie un ”update” important, fie un nou program sau aplicație care ne poate ajuta să ne descurcăm mai bine.
Rolul nostru de traineri este de a ajuta la instalarea de astfel de actualizări sau de instalări de aplicații noi, cu precădere de tip profesional și de business. În experiența noastră de asistenți de instalare de software mintal am remarcat că, nu rareori, ne lovim de „bug-uri” și „glitch-uri” care fac instalarea mai dificilă. Mi-am permis să fac o listă cu cel mai des întâlnite astfel de bug-uri și am ales să le cataloghez după tipul de program sau de actualizare pe care le pot afecta.
Programe de planificare, gestionare a timpului și/sau gândire strategică:
„Lasă că mai e timp până la vară, noi să fim sănătoși”, „se pot întâmpla atâtea până atunci, ce rost are să planific”, „dacă nu ai noroc, nu faci nimic”, „nu am timp să mai și trec lucrurile în agendă”, ”eu nu știu ce se întâmplă mâine, d-apoi peste trei luni”, „am atâtea de făcut!”, „dacă apare ceva urgent oricum ai planificat degeaba”, „cine știe ce se mai întâmplă până atunci?”
Aceste bug-uri au ca principală sursă codul de la software-ul cultural, recomandăm rescrierea cu atenție a elementelor de cod în cauză, modificînd uneori limbajul de programare.
Programe de asertivitate, încredere în sine, exprimare în public:
Aici vorbim mai mult de glitch-uri, sunt mai puțin evidente, nu apar la prima căutare și se manifestă prin emoții puternice, autocenzură sau blocaje. Ele au cel mai des codul sursă în patch-uri mici, exprimate sub formă de comenzi, transmise repetat de instalatorii părinți sau educatori din școală: „tu ești mai mic, tu să taci”, „cine ești tu mă să-mi zici mie asta”, „ce n-ai înțeles măi?”, „ia ridică-te în picioare, să te vadă toți, auziți la ăsta ce a zis!”, „chiar nu te duce capul?”, „iar n-ai înțeles!”, „cutărescu de ce poate și tu nu?”, „dacă mai vorbești neîntrebat te dau afară!”, „nu te băga tu mamă în față, nu e bine să ieși în evidență!”
Recomandăm identificarea patch-urilor sursă, carantinarea lor și rescrierea în timp cu alt limbaj de programare.
Programe de coeziune a echipei, numite generic team building, team work etc.:
Des întâlnite sub formă de glitch-uri, au codul sursă atât de la instalatorii din familie, școală, dar și din sistemul de operare cultural: „n-ai cu cine, frate!”, „oamenii sunt răi, să nu ai încredere!”, „nimeni nu îți vrea binele în afară de noi!”, „viața e o junglă!”, „nu-i lăsa să ți-o ia în față!”
Și aici Recomandăm identificarea patch-urilor sursă, carantinarea lor și rescrierea în timp cu alt limbaj de programare.
Lista poate continua, dar vă provoc și pe voi să mai faceți câte o căutare, testare și reprogramare din când în când. Restartarea simplă nu prea ajută. Voi ce bug-uri ați mai identificat?”
Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.