„De curând am revăzut un film cu avocați și m-am gândit puțin la una dintre expresiile juridice fundamentale, și anume “prezumția de nevinovăție”. În engleză construcția este oarecum diferită – “(to give somebody) the benefit of the doubt”. Se pare că expresia datează din anii 1800 și are originea în termenul juridic “reasonable doubt” (dubiu rezonabil), adică situația în care nu se poate spune cu certitudine morală că o persoană e vinovată, sau că un anume fapt există. Ca să parafrazăm dicționarul Merriam-Webster, este “acel dubiu care ar determina o persoană rațională să ezite înainte de a acționa într-o chestiune importantă”.
Explicațiile mi s-au părut interesante, deoarece dezvăluie în mic mentalitatea unei culturi. O cultură ce are exercițiul dezbaterii, și anume un tip de dezbatere robustă, mai puțin emoțională, cu siguranță cu o tradiție mai veche decât în spațiul nostru cultural. În treacăt fie spus, aceasta nu este o argumentație despre superioritatea unei culturi asupra alteia, ci o invitație la a învăța din diferență.
Într-o traducere ad litteram, așadar stângace, expresia înseamnă “a-i da cuiva beneficiul îndoielii” – cu alte cuvinte îndoiala este un cadou, căci este vorba despre acea îndoială sănătoasă, constructivă, care împiedică lenea minții, autosuficiența, și denotă o atitudine dispusă să lase loc de nuanțe, de revizitare a propriilor concluzii. Iar acesta este un teren fertil pentru înțelegere și toleranță.
Dincolo de cadrul juridic în care apare cel mai frecvent expresia, vă las cu o întrebare: cât de des acționăm în spiritul ei în interacțiunile zilnice cu semenii noștri?”
Weekly Inspiration scris de Alina Doica.