Șampania și ce sărbătorim
‘Tu chiar ai motive de a desface șampanie atât de des?’ m-a întrebat o amică recent. M-am fâstâcit puțin, apoi am spus ‘Da, am.’
Nu desfac șampanie zilnic. Nu pentru că nu aș avea motive des ci pentru că nu am mereu chef de asta, uneori vreau ceai, apă tonică, un pahar de vin alb.
Dar sunt multe zilele în care aș putea să desfac o sticlă de șampanie.
Cred că e important să vedem pentru ce desfacem noi șampania. Tradițional, o facem pentru a sărbători ceva: ziua noastră, o mare realizare, mariaj, câștigarea unui premiu important, a alegerilor 😉.
Dar eu mă gândesc că sunt și altele motivele pentru care să sărbătorim. Iată câteva valabile pentru mine:
După o săptămână complicată, cu multe emoții, care se încheie cu bine;
După un feedback extraordinar pe care îl primesc și care mă bucură;
Când am un client nou sau unul care revine;
Că m-am înscris la un curs unde voi învăța ceva nou – e o investiție de timp, energie, să învățăm ceva nou;
Mi-am ținut cumpătul într-o situație cu mare potențial de scandal;
Am avut o intervenție care a fost apreciată într-o ședință / prezentare într-un grup mai mare;
Am început un plan de exerciții fizice;
Am scris ceva nou și a fost publicat, apreciat;
Am făcut 24 de ani de existență a firmei;
Am făcut tot ce aveam de făcut într-o zi – ni se întâmplă mereu, lista mea e mereu mult prea lungă; însă merită să ne bucurăm când bifăm tot ce aveam acolo.
Sigur, am fost educați, mulți din generația mea, să fim critici cu noi, să nu ne mulțumim cu puțin, să nu sărbătorim noi, să așteptăm să ne sărbătorească altcineva. Drumul ideal către nemulțumire, așteptări nerealiste, frustrare, aș zice. Pentru că alții au viața lor, au altele de care să se ocupe.
Primii responsabili de starea noastră suntem noi înșine. Noi știm cel mai bine ce vrem și ce nu vrem, când realizăm ceva, când e cazul să fim mândri, bucuroși. Știm și că a fi satisfăcuți de ceva, oricât de mărunt, este o hrană pentru creier, se stimulează secreția de dopamină, ceea ce ne dă o stare bună, ne ajută să vedem și partea bună a lumii.
După ce am pierdut oameni dragi, după ce am trecut prin momente foarte grele, am învățat să mă bucur și de micile bucurii ale vieții. Iar asta funcționează pentru mine. Până la urmă, așteptând marile realizări, marile iubiri, marea fericire, e posibil să treacă viața și să uităm să ne bucurăm. Deci, champagne, anyone?
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.