Aud des în jur că oamenii sunt obosiți, că nu mai pot, că nu mai au chef, că, poate, au îmbătrânit, că nu mai e ca înainte. E un fel de oboseală amestecată cu lehamite, cu sastisteala de tot și de toate.
Un fel de încercare de a fugi din propria viață, ca și cum ai ieși de la un film care nu îți mai place și ai merge alături, la un alt film, poate te prinde, apoi ai ieși și ai vedea ce e și în altă sală.
Știți cum sunt sălile de cinema la mall, unele după altele, mai sus, mai jos, mai la stânga, mai la dreapta. M-am întrebat de multe ori cum ar fi să ies și să intru în alte săli, doar așa, să văd ce se întâmplă.
Înțeleg oboseala, plictiseala, neîncrederea, starea de viețuire de pe o zi pe alta, doar-doar apare un Deus ex machina care să ne salveze.
Dacă anul trecut aveam toți energie, anul acesta ne-am târât, de multe ori, asemenea jucăriilor triste cu bateriile pe terminate. (…)”
Georgeta Dendrino, într-un articol nou pentru Revista CARIERE, vorbește despre acele momente în care ne vine să renunțăm, indiferent care ar fi miza. Bineînțeles, există alternative. Aflați mai multe în articolul complet, aici: https://revistacariere.ro/inspiratie/editorial/si-daca-nu-mai-pot