M-a întrebat zilele trecute o prietenă cum este să lucrezi cu o echipă de traineri.
Trainerii sunt o categorie aparte. Eu cred că un trainer bun are nevoie să fie pe scenă, să fie în centrul atenției, are o doză de încredere, histrionism, necesare acestei meserii. M-am gandit la o comparație însă: cea cu instalația de luminițe de Crăciun. Într-o ghirlandă se află mai multe beculețe, de diverse culori, însă ele se aprind pe rand, strălucesc după un program bine gândit înainte. Această joacă a luminițelor le pune în valoare și fascinează privitorul.
Dacă toate ar străluci în același timp, toate ar fi ecranate. Dar când luminează pe rând, atenția noastră este îndreptată către fiecare. Cele roșii au un ritm, cele galbene altul, cele albe parcă luminează și dansează , și așa mai departe.
Asemenea luminițelor, într-o echipă de traineri, fiecare va străluci la rândul său, fiecare va avea timpul său pe scena echipei.
Iar ceilalți îl admiră atunci, pentru câteva secunde, minute, ore.
Dacă știi să construiești această instalație de pom de iarnă astfel încât fiecare beculeț să aibă momentul său, dacă știi să dai importanță fiecărui om din echipă, să îl apreciezi pentru ce este el bun, atunci lucrurile merg bine.
Ah, dar stai, nu e așa pentru orice echipă? Nu avem toți nevoie de validare, apreciere, strălucire, nu ne trebuie o scenă, din când în când?”
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.