A omeni în tihnă un ghiduș strașnic

Alina Doica

Când eram mică, îmi amintesc că erau anumite cuvinte care mă fascinau, fie prin sonoritatea lor, fie prin sensul lor – sau ce credeam eu pe-atunci că era sensul lor. De exemplu, aveam senzația că ”șchioapă” era ceva mic de tot, pentru că cel mai adesea în povești apărea câte un pitic de-o șchioapă. Îmi amintesc, printre altele, de ”cleștar”, ”borangic” sau ”așișderea”.

De curând, am făcut un exercițiu împreună cu colegii, la una dintre întâlnirile de echipă, în care am adus câte cinci cuvinte favorite, dintre cele mai rar folosite în zilele noastre. Iată o listă scurtă subiectivă: strașnic, vilegiatură, tihnă, ghiduș, tolomac, a tânji, ibovnic, amurg, a omeni, șturlubatic, caldarâm, lefter, feerie, bucolic.

Ritmul zilelor noastre presupune multe scurtături și simplificări, inclusiv în limbajul pe care îl folosim. Nu mai avem timpul și răbdarea să căutăm ”le mot juste”, să dăm o formă precisă gândurilor. Trăim un fel de sărăcire a limbii, și e păcat. Nu spun că e un fenomen ireversibil, nici că limba a avut odată o variantă mai bună, care între timp s-a pierdut. Ea este, până la urmă, un organism viu, care trăiește prin cei care o vorbesc.

Fie că ne place, fie că nu, suferă modificări și integrează termeni noi, în mare parte străini, probabil într-un ritm mai accelerat decât o făcea acum câțiva zeci de ani. Cât de profunde sunt aceste modificări, vom vedea. Între timp, să scoatem de la naftalină – o altă expresie cu iz desuet – cuvinte care ne sunt dragi și să le dăm o nouă viață. Vom fi cu toții puțin mai bogați.”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.

#interacters #enablingchange