Nu trec prea des pe jos pe lângă Universitate. Trec aproape zilnic cu mașina dar sunt atentă la trafic, sunt pe fuga, mintea mea e în toate direcțiile.
Când însă merg pe jos pe lângă Universitatea București, când sunt în fața intrării de la Facultatea de limbi străine, toți fluturii din stomacul meu, letargici altfel, se activează într-un ritm nebun, care mă amețește. Parcă uit de mine, cea de acum și redevin studenta de la limbi străine de acum mulți ani, când holul de la intrarea în facultate mi se părea un templu, când mă simțeam privilegiată să fiu acolo, când credeam că trebuie să studiez foarte mult pentru că am avut șansa de a fi printre cei 20 de sudenți care fuseseră admiși.
Nu știu cum a fost pentru alții dar mie mi-a plăcut mult în facultate. Dacă aș putea să reiau, aș face tot limbi străine. Aș petrece la fel de mult timp în bibliotecă, m-aș duce la cursurile unor profesori ce erau asemenea unor enciclopedii, m-aș bucura iar și iar de starea de bine pe care mi-o creează cărțile.
Când trec prin fața intrării de la istorie îmi amintesc însă de ziua când am ieșit pe acolo fugind, debusolată, speriată de ce văzusem de la geamul bibliotecii: mineri bătând studenți pe stradă. Fugind ca să nu am aceeași soartă, am dat peste un autobuz în flăcări. Nu am uitat, impactul de atunci s-a mai estompat dar este încă prezent, cu mine mereu.
Am emoții pe strada Edgar Quinet. Emoții bune, chiar dacă am avut bune și rele în facultate. Am ales să merg la limbi străine și cred că tot ce am învățat acolo, ce mi-a plăcut mult și ce a fost mai puțin agreabil, profesorii pe care îi țin minte și cei câțiva ale căror nume s-au estompat, cei care m-au fascinat și alții care își făceau treaba conștiincios, fără multe abilități pedagogice, toate acestea m-au construit.
Oamenii care ne influențează fac parte din istoria noastră personală. Învățăm de la toți cei cu care ne întâlnim, chiar dacă de la unii învățăm cum să nu facem ceva, cum nu vrem să fim. Dacă aruncăm la gunoi interacțiunile, oamenii, experiențele, ne dăm și pe noi la gunoi. O parte importantă din cum sunt eu s-a format acolo, la Universitatea București. Acea parte s-a mai șlefuit, sper, am mai adăugat culori, alte părți, însă tonul a fost dat acolo.
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.
#interacters #enablingchange