“Sigur, nu orice profesie sau companie poate acomoda lucrul de acasă dar, probabil în acest an de pandemie, mulți am experimentat acest mod de lucru. Pentru mine, datorită unor circumstanțe personale, experiența a fost dusă la următorul nivel: lucrul de oriunde. În primele luni ale pandemiei numărul de articole de presă care tratau subiectul “Work from anywhere” a început, firesc de altfel, să crească.
Remarcam atunci că majoritatea vorbeau de oameni care au decis să plece în destinații mai degrabă exotice sau turistice și dădeau întregului demers un iz romantic cu parfum de libertate și aventură. Acum 6 luni m-am stabilit cu familia într-o altă țară din UE, iar această perioadă, în care am continuat să lucrez alături de aceiași colegi pentru aceiași clienți, am putut să experimentez direct ce înseamnă “work from anywhere”.
Ceea ce urmează să împărtășesc nu se vrea o contrapunere la exotismul aventuros sugerat de articolele mai sus menționate, ci mai degrabă o trecere în revistă a câtorva elemente cheie pe care le-am descoperit a fi relevante în adaptarea la această schimbare și care pot ajuta puțin, sper, pe oricine care poate și se încumetă să încerce un mod de lucru similar. Elementele cheie la care mă refer se leagă de relația cu spațiul, timpul, cu organizarea dar mai ales de relația intimă cu reperele și modele mentale construite în timp în jurul unor concepte cât se poate de firești: acasă, birou, program de lucru, drum etc.
Am întâmpinat prima dilemă legată de spațiu și de relația cu spațiul intim al casei în prima deplasare de lucru, plecând de aici, la București. Atunci m-am trezit dimineața acasă, am luat avionul, iar seara am ajuns tot acasă, trezindu-mă în ziua următoare în propria casă și apoi vorbind cu familia la telefon de ce mai e pe acasă. Deși poate părea amuzant la prima vedere, am realizat după mai multe deplasări de acest gen că este nevoie să clarific și să stabilesc, pentru mine, diferențele de nuanță între ”casă” și ”acasă” și mai ales să aleg unde este ”acasă”. Eu am ales că ”acasă” e în două locuri și asta mă ajută pentru că am făcut-o conștient analizându-mi și emoțiile și trăirile în același timp. Pentru alții, poate ajuta alegerea unui singur loc, dar cred că e nevoie de un pic de analiză și de sinceritate cu sinele.Relația cu timpul a fost evidentă la schimbarea de fus orar. Chiar dacă vorbim de numai o oră diferență, atunci când colegii și majoritatea clienților funcționează pe alt fus orar, a fost important nu doar să țin cont de asta în programări și agendă (nu a ieșit din prima și încă mai ratez uneori) dar mai ales să mă împac cu aparenta pierdere de oră dimineața și să accept câștigul la ora de după amiază. Iar asta a presupus și o disciplină creată în timp legată de tentația de a te juca cu ambele fusuri orare în detrimentul orelor de somn.
Un alt aspect legat simultan de timp și spațiu, care e probabil valabil și în varianta ”work from home”, este nevoia de a îmi redefini ce înseamnă ”program de lucru”. Reperul mental pre-pandemic, comun tuturor este 9:00 – 5:00. Problema cu acest reper în contextul în care cele două spații ”acasă” și ”birou”, anterior separate, se suprapun, este că nu mai poate exista ”nine to five” pentru simplul fapt că lucrând de acasă nu te poți aștepta, realist vorbind, să beneficiezi de ceea ce spațiul de birou îți oferea doar pentru că era în altă parte. Acasă se întâmplă lucruri legate de casă ce nu pot fi neglijate. Așa că , ajutat de o idee preluată de la Patrick Lencioni, mi-am creat următorul reper: am mai mult sau mai puțin de 12 ore pe zi în care e nevoie să organizez și să îmbin lucrul cu viața personală. Și aici a apărut nevoia de organizare diferită dar și acceptarea că acea separare între profesional și viață personală creată de spațiul diferit între birou și acasă și de programul 9-5, nu se mai poate face la fel. Și pentru că nu trăiesc singur, adaptarea la ”work from anywhere” a presupus și o negociere și setare de așteptări cu partenerii de viață. Deplasările în interes de serviciu nu presupun uneori altă durată ca înainte dar vin la pachet și cu senzația de distanță ce poate crea la rândul ei senzația de absență sau distanțare.Altfel, lucrul de oriunde, are desigur un iz de aventură căci da, e palpitant să te trezești în Luxemburg, să ajungi seara la un conac în Covasna pentru un seminar cu un client iar peste două seri să te vezi cu colegii la o cafenea chic în București.”
Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.