“Dacă oamenii pot merge la restaurant, pot merge și la birou.” Spune directorul unei bănci din State. Și, desigur, argumentul este corect – numai analogia este oarecum șchioapă. Pentru că cele două întâmplări au scopuri destul de diferite, iar oamenii urmăresc scopurile, nu compară procesele în sine.
Am dezbătut mult cu clienții acest subiect. Ce se va întâmpla în septembrie, dar în ianuarie 2022? Lucrurile pot reveni la normal cu adevărat? Ne vom duce la birou ca și când nimic nu s-a întâmplat? În unele companii care încearcă să recruteze și să aducă angajații la birou 4 sau chiar 5 zile pe săptămână, joburile sunt refuzate.
Pandemia a fost un șoc pentru noi toți. Și cu toții ne-am gestionat diferit deciziile și efectele lor. Iar aceste diferențe se păstrează încă și în această perioadă post-traumatică. Unii dintre noi vor să revină la birou, alții preferă hibridul. Alții, mai comozi, ar sta la biroul din sufragerie toată viața. Există argumente serioase de toate părțile. Dincolo de a enunța o opțiune, aș vrea să observ un fenomen care se va acutiza în perioada următoare – un clivaj, în esență, cultural, între diferite forme de sociabilitate. Nu aș pune aceste nevoi diferite pe seama diferențelor de productivitate sau pe interesele care privesc securitatea informației, în general.
Pandemia a apăsat pedala socialului – am văzut cu toții care este nevoia noastră imediată de socializare și ca ea poate avea loc în forme foarte diverse, unele mediate de tehnologie. La unii, această nevoie este mai mare; alții se descurcă mai bine, ba chiar preferă singurătatea.
Nu aș da o direcție și nici vreo sentință. Ce este însă cert este că dimensiunea socială a muncii va trebui să fie luată în considerare mult mai serios de către noi toți pentru că ea va avea consecințe asupra rezultatelor din tabele cu cifre. Și va trebui analizată și integrată corect în companii – altfel mă tem că nu ne așteaptă o perioadă prea armonioasă.”
Weekly Inspiration scris de Simona Noapteş.
#interacters
#enablingchange