De cativa ani repet aproape obsesiv la cursuri o intrebare: poti sa inveti sa fii integru? Poti sa dezvolti integritatea? Si nu o fac cu o agenda anume, ci pentru ca ma intorc in acelasi punct in care imi spun ca o ai sau nu o ai. Iar mie nu imi place sa categorisesc atat de transant lucrurile in alb sau negru. Si sper din toata inima sa aud pareri care sa vina sa imi arate zona de gri, de nuante, unde putem gasi oportunitatile de dezvoltare.
Asa ca am cautat sa raspund la intrebarea “ce este integritatea?” Am auzit asa: curaj, unde curajul este diferenta dintre ceea ce simti si ceea ce faci; onestitate, unde exercitiul de a fi sincer despre cine esti, ce vrei si ce nu vrei incepe in oglinda si il repetam cu cei din jur; apoi tarie de caracter, care inseamna ca vei lua decizia potrivita chiar daca este cea mai grea, pentru ca este ceea ce trebuie sa faci ca sa ramai autentic.
Nu m-am putut abtine sa ma uit in dictionar dupa o definitie avizata a integritatii. Este intodeauna surprinzator ce gasesc si iata ce spune dex-ul: “1. insusirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. insusirea de a fi sau de a ramane intact, intreg; totalitate, deplinatate”. Sa fii integru inseamna asadar sa ramai intreg, intact, cu toate ale tale care te alcatuiesc intr-o fiinta umana. Dar ca sa poti ramane asa, probabil ca trebuie sa petreci timp afland care sunt lucrurile care te definesc, care sunt importante pentru tine, care vorbesc despre ceea ce esti in cel mai profund si deplin mod cu putinta. Apoi sa faci un efort constant sa iti “aperi teritoriul”, identitatea. As spune ca e o veste buna, nu-i asa? Vestea buna e ca putem sa invatam sa fim integri atata timp cat vrem sa aflam cine suntem si stam drept, privind cu incredere in ochii celuilalt cand ii spunem ce e important pentru noi si actiunile noastre urmeaza firesc mesajul.
I Interact with you