Foarte des aud intrebarea: De ce esti in business development? Este un domeniu atat de imprevizibil, schimbator si dificil. Esti mereu la clienti, trebuie sa te adaptezi unor persoane diferite zilnic si sa te asiguri ca intalnirile tale produc venit. Aceasta perspectiva mi se pare tare curioasa in conditiile in care noi suntem programati natural sa fim in alerta, sa supravietuim in conditii destul de neprietenoase si incerte. Citeam de curand despre ce inseamna motivarea intrinseca si cum noi suntem motivati de fapt de starea de invatare continua, de evolutie si de dorinta interna de a fi mereu mai buni, ceea ce m-a facut sa ma intreb – de unde nevoia actuala de a redefini realitatea noastra drept VUCA?
Cred ca sunteti de acord cu mine ca perioada in care am invatat cel mai mult este cea dupa 2008, cand lucrurile nu se intampla de la sine, cand trebuie sa recreezi starea curenta si sa te uiti la ea din alte unghiuri. Mi se pare interesant ca intr-o lume in care viteza cu care se schimba tehnologia este de ordinul milisecundelor iar gradul in care anumite procese ies din uz este uluitor, noi inca incercam sa gasim o barca, fara motor, care sa ne poarte agale catre zari senine fara pic de furtuna.
Am observat ca mare parte din nevoile unor organizatii in aceasta perioada sunt legate de cum pot ajuta echipele de vanzari sau business development sa se adapteze « lumii VUCA » si sa aiba rezultate. Ori, eu cred ca aceste echipe ar trebui sa functioneze doar in aceasta stare, mereu in alerta, cautand oportunitati si iesind din zona de confort. Cunosc asemenea oameni de vanzari dar stiu si din cealalta categorie, care asteapta ca « lucrurile sa se aseze » sau care stiu sa se uite mult in exterior pentru a justica niste rezultate, sau mai bine zis, lipsa lor.
Reciteam de curand un articol despre organizatii gigant care au inovat si schimbat strategii intr-o perioada in care economiile globale erau aparent linistite. Chiar si asa, acele companii actionau pe un teren incert, intr-o zona destul de complexa (a schimba strategia unei companii cu 50 de branduri si 5000 de oameni nu poate fi etichetata decat ca foarte complexa). Si atunci, va intreb din nou, de ce VUCA ACUM? Cred ca fiecare dintre noi s-a regasit sau se regaseste intr-o realitate «VUCA» si ne-am adaptat astfel incat sa functionam. Poate ce e diferit acum este rapiditatea cu care ar trebui sa ne adaptam.
Ma intorc la zona de business development – dar este aplicabil si in alte arii ca logistica, financiar, resurse umane ca sa nu mai mentionez marketing – cuvantul de ordine este incertitudine sau ambiguitate. Modul in care luam decizii, poate s-a schimbat mai mult, pentru ca acum trebuie sa fim mai dinamici in a le lua, insa partea cu anticiparea intr-o realitate repetabila nu cred ca este sau a fost de actualitate cu adevarat vreodata.
Mi-ar placea sa plecam de la VUCA ca stare de fapt si sa punem sub semnul intrebarii momentele de predictibilitate pentru ca acelea aduc stagnare sau si mai rau involutie. Va las cu un citat care intruchipeaza cele de mai sus:
“The quest for certainty blocks the search for meaning. Uncertainty is the very condition to impel man to unfold his powers.” Erich Fromm
I Interact with you