”Când eram mică, petreceam mult timp la țară. Bunicii mei aveau ceva pământ undeva, la câmp, și o grădină destul de mare acasă. Primăvara, devreme, era timpul însămânțării. Era multă activitate atunci, multă vânzoleală. Apoi udau pământul periodic, ca să se asigure că semințele încolțesc.
Trebuia sa aibă grijă mare, să nu pună nici prea multă apă, ca să înece semințele, nici prea puțină, ca să nu ajungă la ele. Când ploua, se bucurau, îi scutea de un udat. Era ca un cadou de la cer. Dar aveau o anume disciplină în a avea grijă de ceea ce însămânțau. Apoi, aveau răbdare să crească plantele. Nu se plângeau că nu cresc suficient de repede, că nu le răspunde mai repede pământul, sămânța. Încrederea lor că vor obține rezultatul scontat era de nezdruncinat.
Sigur, creșteau și buruieni printre semințele încolțite, dar știau că asta e, le luau ca atare, le smulgeau, nu se supărau pe buruieni, pe pământ, pe cer sau mai știu eu pe cine.
Cred că noi am pierdut câteva elemente cheie: răbdarea, disciplina, încrederea, o oarecare atitudine relaxată care își avea sensul său. Acum dăm din picior, vrem totul pe repede înainte, ni se pare că ni se cuvine, ne demotivăm în doi timpi și trei mișcări și intrăm în depresii (un termen de care lumea a cam abuzat în ultimii ani).
Răbdarea are următoarele sinonime, în dex online: chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, nădejde, patimă, pătimire, perseverență, speranță, stăruință, suferință, tenacitate, toleranță, paciență.
Antonimele răbdarii sînt: nerăbdarea, intoleranța, neliniștea, nervozitatea, impetuozitatea.
Ar fi interesant de văzut cum ne-am evalua fiecare pe scara răbdării și a nerăbdării.
Omul modern pune semințele, metaforic vorbind, apoi le udă, o dată, de două ori, bate din picior, nemulțumit că semințele nu răspund rapid, precum vrejul de fasole din povești, apoi se agită, se enervează, cade în apatie, nemulțumire, deznădejde. Dacă nu avem răsplata imediată – clientul, șeful, colegul nu răspund repede, dacă nu vin ceilalți către noi, uităm să avem grijă de relație, să udăm semințele puse. Uităm că orice succes presupune efort, tenacitate, o doză mare de încredere în sine și în ceilalți. Uităm că așteptarea nu trebuie să fie una mioritică, ci una activă, în sensul în care, așteptând rezultatul, ne vedem de viața noastră, păstrând acea seninătate pe care o aveau bunicii. Acum numim această seninatate zen, mindfulness, yoga ne ducem la cursuri de relaxare, care să ne amintească de starea aceea pe care o vedeam la bunici, cei mai mulți dintre noi, dar parcă nu i-am dat importanța cuvenită.
După așteptare și muncă de rigoare, venea și vremea recoltei. Atunci era altă muncă. Dar vremea aceea venea, cu siguranță. Bunicii noștri culegeau ce semănaseră, semințele pe care le îngrijiseră dădeau roade.
Ce facem noi acum nu e departe de un astfel de ciclu de viață. Succesul recoltei e dat însă de răbdare, dedicare, așteptare, disciplină, și încrederea că lucrurille vor ieși bine dacă eu știu să mă gestionez pe mine corect în acest proces.
Mulțumesc pentru răbdarea de a citi! ☺️”
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.
#enablingchange
#patience