Care este diferența dintre o reverență și o temenea? Întrebarea mi-a apărut azi în vizor și e un exemplu tipic de dilemă lingvistică ce îmi populează aproape fiecare zi. Alina, țara arde și babele se piaptănă, îmi veți spune. Posibil. Îmbrățișez și cultiv aceste dileme, dincolo de obișnuința mea de filolog, pentru că le consider mult mai mult decât un exercițiu intelectual steril. Cum așa?
Hai să luăm chiar exemplul acestor termeni, ambii fermecător de desueți. La prima vedere ei par sinonime, dar de fapt se completează, evocând sensuri foarte diferite ale aceluiași gest. ”Temenea”, un cuvânt de origine turcă (câtă istorie comprimată aici!), descrie, conform DEX-ului: ”un salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune” și are o conotație de ploconeală, de atitudine slugarnică. Pe când occidentalul ”reverență”, venit pe filieră franceză și latină, înseamnă ”un salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor, în semn de respect sau venerație”. Și iată cum se deschide o fereastră spre a înțelege nu doar diferențele de sens, ci și anumite aspecte ce țin de mentalitate.
Aș îndrăzni astfel să spun că fiecare cuvânt este un mic univers, de sensuri, de istorie, de posibilități, iar a mă apleca asupra lor cu curiozitate și gust al dezbaterii este un mod de a-mi menține mintea vie, atentă la nuanțe, sceptică la certitudini. Este un tip de exercițiu pe care îl consider extrem de relevant în zilele noastre. Nu doar pentru că în general e bine să facem lucruri prin care să ne păstrăm mintea ageră, așa cum este bine să facem sport pentru a rămâne în formă. Ci și pentru că este absolut necesar să stăpânim limbajul și mai ales aspectele lui mai subtile – ton, registru, semantică – în conversațiile cu știți voi ce partener al tuturor, dacă vrem să obținem rezultate cu adevărat valoroase.
Weekly Inspiration scris de Alina Doica.