A fost o perioadă în copilărie în care eram pasionat de trenulețe și de modelism. Un lucru care se găsea foarte greu pe vremea aceea erau accesoriile pentru machete. Cu mult efort și cu ajutorul părinților am reușit, în cele din urmă, să cumpăr un semnal electric – acel semafor mic pentru trenuri. Părea destul de solid, avea și părți metalice, și l-am ținut cu mare grijă până să-l montez. Și totuși, l-am rupt chiar la prima încercare de asamblare.
Sentimentul acela – de surpriză, frustrare și regret – mi-a rămas puternic întipărit în minte. Vi s-a întâmplat și vouă să aveți un obiect prețios, să-l manevrați cu grijă, dar tot să-l stricați dintr-o întâmplare neașteptată?
Există situații și factori de stres care pot face un obiect aparent solid să devină casant, la fel cum există momente care pot face un sistem întreg – fie el personal, social sau economic – să cedeze brusc. Uneori, cauza e o uzură internă, ascunsă; alteori, o forță externă bruscă și copleșitoare. Iar când obiectul sau sistemul respectiv reprezintă ceva valoros pentru noi, prăbușirea lui generează o întreagă paletă de emoții – de la surpriză și descumpănire, la furie și regret.
Vi s-a întâmplat vreodată să credeți cu tărie în ceva sau în cineva, doar pentru ca mai târziu să descoperiți că realitatea era complet alta? Sentimentul acela de deznădejde și anxietate lasă o amprentă greu de uitat. Sau poate ați luat o decizie banală care, printr-un lanț de evenimente imposibil de anticipat, a dus la consecințe majore? Totul părea simplu și predictibil, dar realitatea s-a dovedit mult mai complicată. Dacă ați trecut prin astfel de momente, încercați să vă amintiți ce ați simțit.
Și poate, la un moment dat, ați asistat la ceva care pur și simplu sfida orice logică. V-ați întrebat cum e posibil așa ceva și, oricât ați încercat, nu ați găsit o explicație care să aibă sens. Ce emoții ați trăit atunci?
Acum, imaginați-vă că toate aceste trăiri – de fragilitate bruscă, anxietate, lipsă de control și de sens – se succed una după alta, într-o perioadă scurtă de timp. Și nu e vorba de lucruri mărunte sau de oameni apropiați, ci de instituții, organizații, societăți, climă sau lideri globali. Nu cred că e nevoie să dau exemple care să ilustreze perfect asta, doar deschideți televizorul sau navigați canalele de știri.
În 2018, futurologul, istoricul și antropologul Jamais Cascio a propus un nou acronim care să înlocuiască celebrul VUCA (Volatility, Uncertainty, Complexity, Ambiguity), termen folosit pentru a descrie realitatea post-Război Rece. Cascio a introdus termenul BANI – Brittle, Anxious, Nonlinear, Incomprehensible – pentru a surprinde realitatea pe care o anticipa, dar și pentru a vizualiza diferitele feluri în care sistemele globale începeau să eșueze.
Și a făcut asta înainte de pandemie. Înainte de tentativa de insurecție din Statele Unite. Înainte de alegerea lui Bolsonaro în Brazilia. Cu mult înainte de invazia Ucrainei. Înainte să poți crea deepfake-uri direct pe telefon. Înainte ca liderii lumii să admită, în sfârșit, că incendiile masive, valurile de căldură, inundațiile și furtunile care deveniseră obișnuite erau, de fapt, consecințe ale încălzirii globale. Înainte de toate acestea. Și totuși, chiar și atunci, haosul era vizibil peste tot.
Cred că e important să conștientizăm caracteristicile acestei perioade istorice și să înțelegem de ce, astăzi, nici nu mai e nevoie de exemple pentru a realiza că trăim într-o lume CANI – Casantă, Anxioasă, Nonliniară și Incomprehensibilă.
Jamais Cascio subliniază că termenul BANI nu vine la pachet cu o strategie nouă de leadership sau un model de afaceri revoluționar. Nu îți spune cum să obții profit în mijlocul haosului. Însă ce ne oferă el este un cadru mental care ne ajută să ne adaptăm.
Într-o lume în care lucrurile solide devin brusc casante, avem nevoie de reziliență – atât pentru sistemele pe care le gestionăm sau le construim, cât și pentru noi înșine. Într-o lume anxioasă, avem nevoie de empatie și de disponibilitatea de a fi buni și iertători – atât față de ceilalți, cât și față de noi înșine.
„Interacțiunea cu un videoclip pe TikTok sau cu o postare pe Facebook crește atunci când stârnește indignare sau supărare, determinând algoritmul să promoveze și mai mult acel tip de conținut. Empatia, din perspectiva BANI, înseamnă să recunoaștem această manipulare algoritmică pentru ceea ce este și să înțelegem că stresul generat de haos ne afectează pe toți.”
Într-o lume non-liniară, în care cauzele și efectele sunt imposibil de prezis, avem nevoie de improvizație și adaptabilitate rapidă. „Când condițiile nu mai sunt normale, simpla continuare a ceea ce ai făcut până acum — sau, și mai rău, faptul de a fi forțat să continui — poate duce uneori la rezultate dezastruoase.”
Nu în ultimul rând, într-o lume incomprehensibilă, avem nevoie de intuiție. „Doar creierul uman poate face asta. Este rezultatul a milioane de ani de evoluție biologică. A căuta intuiții atunci când nu știi exact ce nu e în regulă sau ce să faci poate fi uneori singura cale către succes — sau chiar către supraviețuire.”
Într-o lume CANI, nu există soluții simple sau planuri pe termen lung care să reziste realității. Singura certitudine este schimbarea continuă, iar singura cale sănătoasă este adaptarea constantă. Flexibilitatea, empatia, improvizația și intuiția nu mai sunt doar calități „nice to have” – ele devin competențe esențiale pentru oricine vrea nu doar să supraviețuiască, ci să rămână întreg, funcțional și, de ce nu, relevant. Lumea CANI nu e un destin implacabil. Este doar realitatea pe care, cu puțin noroc, putem învăța să o navigăm.
Weekly Inspiration scris de Lucian M Mihai.