Mi se pare uneori însă, mai ales în ultima vreme, că drumul meu spre zâmbete, oameni, conexiune, a mers în paralel cu drumul lumii către întoarcerea spre sine. Sau, mai bine spus, nu spre sine, ci către prelungirea propriului braț: telefonul mobil. La ce mă refer? În ziua de azi, mulți oameni merg unii pe lângă alții și nu se văd, nu sunt atenți, nu vor să fie atenți; sunt „cablați”, cum ar spune mama. Merg pe stradă dând din cap pe ritmurile muzicii din căști, ceea ce poate li se pare cool, sau vorbind singuri. Da, știu, au cască, dar nu vi s-a întâmplat să vă uitați și să aveți senzația că vorbeau cu voi sau că ar trebui să răspundeți?
Văd un pericol în aceste tendințe. Pentru că nu ne mai vedem, nu ne mai interesează cei din jur, ajungem să nu ne mai tratăm cu respect și considerație. În cartea „Conversații Cruciale”, autorii spun că respectul este precum aerul. Când îl manifestăm, nimeni nu observă. Când acesta lipsește, devine subiect de conversație, este în mintea noastră. Când oamenii percep lipsa de respect, interacțiunea nu mai este despre scopul original al conversației, ci despre apărarea demnității. (…)
Într-un articol pentru Forbes Romania, Georgeta Dendrino vorbește despre calitatea interacțiunilor dintre oameni, în era noastră. Îl poți parcurge integral, aici.