La hipermarket, cumpărasem zece sticle de apă minerală, una anume pe care o găsesc doar în acel loc. Casiera strănută, nu-și duce mâna la gură, însă strănută în braț, cam așa cum ne recomandau în pandemie, pe la tv, diverse autorități, să facem.
Doamna din fața mea, după ce plătește, îi spune doamnei de la casă că altă dată să pună mâna la gură când strănută, că așa am fost educați. Casiera a tăcut, clienta a plecat, totul bine, m-am gândit, ce bine că nu a ieșit cu scandal. Dar nu! Am sărit la concluzie prea repede! O sticlă de-ale mele a căzut de pe bandă. Eu le pusesem în picioare. Casiera a prins momentul pentru a da în exteriorul sau negativitatea încasată cu un minut înainte. Mi-a ținut o teorie a chibritului de nu știam ce m-a lovit. Am ridicat sticla, am zis că data viitoare le voi pune pe bandă cum dorește doamna, am zâmbit.
Mă gândesc însă că așa se întâmplă lucrurile și în alte situații, profesionale sau personale. Ne spune cineva ceva, ne sugerează ceva sau ne face o observație, după care, în cascadă, facem același lucru cu cineva care ne iese întâmplător în cale. Acesta din urmă e victimă sigură a unor frustrări adunate, a unor negativități încasate din alte părți sau chiar închipuite. Ar fi bine să avem mereu un strop de calm, să zâmbim, să ne dăm rapid seama de situație și să nu ne turăm, să tragem repede cele mai rele concluzii, să avem încredere în bunele intenții ale celorlalți. Măcar așa, din când în când. ☺️
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.