O sâmbătă fără telefon

În weekend am dat curs invitației unei prietene, care ne-a chemat în Cișmigiu să o serbăm pe fetița ei la împlinirea redutabilei vârste de cinci ani. Cum vremea se anunța frumoasă și primăvara pare să ni se arate în sfârșit cu adevărat, am așteptat momentul cu nerăbdare. În drum spre parc, însă, mi-am dat seama că îmi uitasem telefonul acasă. Vă imaginați, desigur, care a fost prima reacție: hai înapoi după el! Pulsul a crescut puțin, experimentam un pic de FOMO, cum se zice mai nou – fear of missing out, teama de a rata informații sau evenimente importante.


Dar, din fericire, a venit repede gândul cel bun: e sâmbătă, ce grozăvie se poate întâmpla în câteva ore? Știam locul de întâlnire, eram în grafic cu timpul, nu ne rămânea decât să ajungem acolo și să ne bucurăm de ieșirea în natură. Și ce decizie înțeleaptă a fost asta! M-am întâlnit cu câțiva oameni dragi pe care nu-i mai văzusem de o grămadă de vreme și am povestit cu ei în tihnă. Am stat la soare bând limonadă și mâncând bunătăți. M-am uitat la copii cum se joacă și la primele semne de verdeață. M-am lăsat învăluită de perdeaua veselă de sunete, savurând confortul familiarității lor. Pe scurt, am trăit clipa.


Firește, puteam să fac exact aceleași lucruri și dacă telefonul meu ar fi fost în geantă. Însă probabil l-aș fi scos din când în când și m-aș fi lăsat absorbită de (pseudo)universurile lui, așa cum facem cu toții de atâtea ori, în mod inutil și uneori în cele mai nepotrivite momente. Lipsa lui a dat acestor ore de relaxare o aromă aparte – ca și cum, pentru câteva momente, mi-aș fi dat voie să fiu cu totul liberă și lipsită de griji, să suspend temporar lista cea lungă a responsabilităților.


E bine să conștientizăm puterea pe care le-o dăm acestor dispozitive, mi-am spus eu, în drum spre casă. Și e bine ca, măcar din când în când, măcar pentru scurt timp, să ne oferim luxul de a fi debranșați. Cine știe, poate astfel ne vom aduce aminte mai des că viața e în altă parte.
Weekly Inspiration Alina Doica.