Starea obișnuită: incertitudinea

3.280.000.000 de rezultate mi-a arătat Google când am căutat cuvântul ‘uncertainty’, incertitudine.
Multe căutări, multă cerneală a curs, multe taste au fost tocite căutând, scriind despre cum să facem față nesiguranței. În limbajul de management, cuvântul a devenit vedetă prin 2007-2008, când Harvard a scris despre VUCA (volatility, uncertainty, complexity, ambiguity). Nu e ca și cum până atunci trăiam într-un scenariu predictibil, pe care îl mai trăisem de nu știu câte ori. Mai degrabă, ceea ce am trăit, în anii de după revoluție, în România, este un parcurs de tipul montagne russe: când sus, când jos, iar momentele de linie dreaptă erau cele care mereu pregăteau căderea în gol.


Este un tip de călătorie care descrie experiența mea cu a avea o firmă în Romania. Trăiești cu starea precară, cu nesiguranța, iar când ai perioade mai line, parcă devii suspicios, parcă e ceva în neregulă. Mediul incert a devenit firesc, iar firescul, care ar fi, pentru mine, o oarecare așezare, predictibilitate, a devenit excepție.


Incertitudinea este ca un amant vechi. Ne știm de peste douăzeci de ani, ne frecventăm, avem o relație de love-hate, dar nici nu îmi dau seama cum ar fi altfel.
Însa incertitudinea poate fi însoțită, la mulți oameni, de un stres mare, de neliniște, de hiper reactivitate. Devenim mult prea sensibili, mult mai atenți la tot ce e în jur, suntem într-o stare de alarmă aproape continuă.


Mașina mea are senzori de parcare ce, uneori, se activează și când este o altă mașină la 2 metri distanță. Mă amuză și mă gândesc că este asemenea oamenilor: devin hiper-senzitivi, hiper-reactivi când nivelul de stres, de nesiguranță atinge cote maxime.


Ce pot să spun este că dacă vrei să fii antreprenor, e bine să te obișnuiești să dormi chiar dacă ai senzația că ești în cel mai mare montagne russe, să înveți să cazi și să te ridici, asemenea lui Hopa-Mitică, să conții multe anxietăți, să îți iei un mentor, coach, psiholog. Acolo, în mașinuța ta de pe circuitul Valravn, din Statele Unite (se pare ca ar fi cel mai înalt, rapid și lung din lume) ești singur! Iar starea aceasta presupune, așa cum spunea poetul John Keats: ‘să fii capabil să trăiești în incertitudine, mister, dubiu, fără nevoia iritantă de a avea fapte, concretețe, rațiune’.
Dincolo de toate acestea, însă, să nu uităm să ne bucurăm de fiecare călătorie!


Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.

Posted in Uncategorized