”De ce știu principiile constituției de la 1923, dar nu știu cum să mă calmez?
Asta m-am întrebat la 20 de ani când, după 13 ani de școală, m-am trezit într-o situație în care eram acaparat de furie și nu puteam controla tot tumultul interior. Am încercat atunci să mă calmez gândindu-mă la altceva și brusc, fără voia mea, mi-a venit în minte o frântură dintr-o lecție de istorie din liceu. Întâmplător sau nu, subiectul lecției îmi plăcuse mult atunci, dar din păcate nu îmi era de folos în impasul emoțional în care mă găseam.
Această întâmplare a rămas de atunci vie în mintea mea și m-a făcut să caut în mod activ să mă ”educ” din punct de vedere emoțional și să adaug cunoștințelor mai teoretice, tehnice sau raționale acumulate în școală și unele abilități practice legate de gestionarea emoțiilor.
Preocuparea pentru această educație emoțională este de câțiva ani destul de răspândită, inclusiv în mediul de business, iar asta e bine, deoarece există multe beneficii în a ne cultiva inteligența emoțională. Ce pot să spun, atât din experiență personală, cât și din ce am observat, este că parcursul este destul de sinuos și nu mereu ușor.
De exemplu, nu rar se întâmplă ca în exercițiile de exprimare a emoțiilor să aud în primă fază mai degrabă acțiuni, raționalizări, uneori chiar și etichete (”cred că în situația X ar trebui să te simți…”). Asta poate să ne arate că, pentru mulți dintre noi, a vorbi în limbajul emoțiilor seamănă puțin cu a vorbi într-o limbă străină, pe care am deprins-o mai târziu.
De ce ne vin atât de repede în minte explicații generice sau idei în loc de niște simple emoții? Cum de a devenit mai ușor să raționalizăm în exces și să vorbim în termeni abstracți, generali, decât să ne uităm înăuntrul nostru?
Un posibil răspuns ar fi că ne lipsește încă exercițiul. Obișnuința de a include în conversațiile de zi cu zi vocabularul acesta emoțional mai nuanțat, mai complex – atât când vorbim noi, cât și când vorbesc ceilalți, încurajându-i, întrebându-i, ascultându-i.
Da, faptul că suntem animale sociale ne ajută să și învățăm din felul în care ceilalți reacționează în diverse situații. Un alt lucru care ajută ar fi conversațiile cu acele persoane cu care ne putem antrena acest mușchi al introspecției. Un coach, un mentor sau un psihoterapeut pot deveni o mică oază de liniște, iar a lucra cu el sau ea pe termen mai lung este ca și cum ai merge la sala de fitness, doar că pentru sufet.”
Weekly Inspiration scris de Ion Botezatu.
#interacters
#enablingchange