Alina Doica, Business Associate Interact, are unul dintre cele mai fun și apreciate cursuri de la Modulul Fundamente: Tehnici de Prezentare. Este și unul dintre profesorii care s-a alăturat Școlii încă de la lansare, din 2008 așa că a venit rândul ei să ne răspundă la câteva întrebări:
De altfel, câteva tips & tricks despre cum să ne îmbunătățim discursul public nu au stricat niciodată nimănui. Și e greu de găsit o persoană la fel de potrivită ca Alina să ne sfătuiască: ea are 15 ani de Public Speaking, plus încă 4 ani de profesorat.
Alina, vrei să povestești tu însăți despre tine, pentru început?
Parcursul meu a avut mereu de-a face cu comunicarea, de care sunt pasionată – comunicare în alte limbi, comunicare interculturală, comunicare în cadrul echipei sau în organizație, și cu educația.
În cadrul Interact port mai multe „pălării” – sunt trainer, coordonator de departament, am activități de business development și sunt implicată în multe proiecte. Acesta este specificul unei firme de consultanță cum este Interact: la un moment dat, dacă vrei, poți să faci lucruri diverse din mai multe domenii, iar mie îmi place asta, mă ține în formă.
Predai cursul de Tehnici de Prezentare la Modulul Fundamente – povestește-ne câte ceva despre el: de fiecare dată când te-am surprins la curs, am observat diferite metode interactive și jucăușe și suntem curioși.
Este un curs în care participanții își pun la punct abilitățile de prezentare, iar acest lucru îi ajută pentru proiectul pe care îl au la încheierea Modulului Fundamente. Îi ajută însă și în general în activitatea lor profesională, pentru că în zilele noastre mai toată lumea ajunge să susțină prezentări pentru diverse tipuri de public.
Este adevărat că include o mulțime de activități neobișnuite și dinamice, pentru că lucrăm cu expresivitatea, cu claritatea mesajului, cu emoțiile, iar cursanții noi vin cu așteptări mari pentru că știu de la cei de dinainte că „a fost un curs foarte bun și foarte fun”.
Tema e generoasă, e drept, dar și mie îmi place foarte mult să lucrez cu studenții Școlii IAA – sunt vioi, dezinhibați, curioși, dornici să exerseze, aș putea să spun că sunt publicul ideal pentru un trainer, așa că mă consider foarte norocoasă de fiecare dată, și fac asta din 2008!
Eu încerc să le creez un spațiu safe în care să exerseze, să reflecteze la cum concep și livrează un mesaj – avem niște tehnici speciale pentru asta – și să își descopere prezența scenică, punctele tari și eventualele zone oarbe, care bruiază impresia generală.
Se vorbește foarte mult despre autenticitate acum, iar eu în curs plec de la premiza că fiecare dintre noi are o voce, un farmec propriu, pe care merită să le lăsăm să se exprime, și construiesc pe asta în feedbackul către ei.
Vorbitul în public e pentru foarte mulți tineri o problemă, poate pentru că nu exersăm suficient acest lucru în facultate. Ne poți da câteva tips & tricks care să ne ajute să ne îmbunătățim această competență și pe cont propriu?
Aș zice că vorbitul în public este o problemă pentru mai multe generații și nu doar pentru că nu îl exersăm în facultate, ci în școală, în general.
Cred că ajută dacă exersăm metode de a vorbi mai structurat, mai la obiect; dacă ne creăm obiceiul de a ne contura, de a ne nuanța ideile, pentru ca ele sa aibă greutate și culoare.
Dacă vrei o analogie, gândurile noastre sunt florile, iar structura pe care le-o dăm e vaza care le susține și întregește ansamblul. Având mai multă încredere în ce avem de spus, va crește și încrederea de a o spune în fața unui public.
Cum ne sfătuiești să ne controlăm manifestările fiziologice când avem de făcut un discurs public – bătăile accelerate ale inimii, tempoul vocii, transpirația palmelor, sentimentul de nod în stomac?
Am să descompun elementele menționate de tine, pentru că, deși sunt legate între ele, au tratamente diferite, pe niveluri diferite. Pentru manifestările fiziologice sunt foarte bune exercitiile de respirație și orice formă de meditație sau relaxare ce ți se potrivește.
Spuneam că plec de la un demers personal. Dacă ești genul care privește cu neîncredere meditația, mindfulness și altele asemenea, degeaba îți sugerez să închizi ochii, să respiri și să te concentrezi timp de un minut pe sunetele pe care le auzi în jur. Dar sigur ai o formă a ta de relaxare, o imagine mentală care te calmează.
Eu sfătuiesc participanții să își găsească aceste surse personale și să le transfere și în situația de prezentare. De precizat că toate lucrurile acestea se fac în pregătire. În prezentarea efectivă sunt relativ puține lucruri pe care le putem face ca să fim absolut zen. În definitiv, nici sportivii nu așteaptă olimpiada pentru a se antrena.
Majoritatea oamenilor au cele mai mari emoții în primul minut, așa ca el trebuie foarte bine pregătit.
Nu trebuie să conțină o presiune suplimentară de tipul „trebuie să încep cu o glumă” sau „trebuie să spun ceva inteligent”. Vocea, gesturile și contactul vizual se lucrează, de asemenea, iar acestea trei sunt niște ancore care, o dată stăpânite mai bine, ne ajută să mai scădem din emoții.
Cum putem lucra cu noi înșine ca să ne creștem încrederea în propria persoană ca vorbitor, în perioada de pregătire a unui speech?
În general, la fel cum cel mai bun tratament este prevenția, cel mai bun leac pentru emoții este expunerea la situația de prezentare, pentru că astfel ne desensibilizăm și ea își pierde din conotațiile dramatice.
Cei mai mulți oameni își creează un fel de cerc vicios: se tem de prezentări și atunci fug de ele, iar asta ii face și mai temători și evitanți când sunt nevoiți să susțină o prezentare – ceea ce, inevitabil, se întâmplă.
Spuneai de sentimentul de nod în stomac. A sta în picioare în fața unui public e o poziție de vulnerabilitate, iar asta aduce la suprafață temeri și avataruri ale noastre pe care nu le controlăm în totalitate. Dacă emoțiile sunt relativ gestionabile și trec repede, atunci e mai bine să accept faptul că am emoții și să mă concentrez pe valoarea pe care o aduc prin celelalte componente ale prezentării și ale prezenței mele scenice.
Dacă însă emoțiile sunt sensibil mai mari, sau chiar mă împiedică să susțin prezentarea, atunci invit participanții la o reflecție asupra posibilelor cauze. De cele mai multe ori atunci e nevoie de o intervenție mai profundă, cum este cea de coaching.
Ne poți da câteva exemple de discursuri pe care le consideri bune și pe care să le poată face oricine prin exercițiu, nu printr-o „abilitate înnăscută”?
Exista un exemplu pe care îl dau mereu și pe care lucrăm și la curs – se numește „I see something in you” și e un discurs de vreo 7 minute care a câștigat un concurs de public speaking acum câțiva ani. Este exemplul perfect de discurs lucrat, rotund, captivant, dar care nu pare deloc forțat, pentru că elementele sale se îmbină foarte bine.
În curs apare foarte des dihotomia, falsă, după părerea mea, între talent înnăscut și produs al unui exercițiu îndelungat. Și atunci invit participanții să analizeze discursuri celebre, prezentări de pe TED sau alte exemple și să observe arhitectura lor. Atunci vom constata că există o suită de tehnici, de multe ori aceleași, mulate pe o prezență scenică ce este și ea lucrată.
Cel mai simplu exemplu este că majoritatea discursurilor pe care le vedem merg în continuare pe o structură arhicunoscută – acel 3T, sau „tell ’em what you’re gonna tell ’em, tell ’em, tell ’em what you’ve told ’em”. Ceva original aici? Deloc. Dar variațiunile sunt infinite.
Momentul pentru doza de inspirație. Motto-ul Școlii este Never Stop Learning. Tu ce resurse folosești și ne poți recomanda ca să stăm la curent, să nu ne oprim din învățat?
Dacă motto-ul Școlii este Never Stop Learning, al meu este „look around, it will astound you”, cum spunea un cântec.
Cred că fiecare interacțiune poate fi o lecție despre cum să avem un discurs mai structurat, despre cum să fim mai expresivi și mai autentici.