Am avut de curând ocazia să facilitez un training de selecție și recrutare pentru o organizație în care am lucrat la începuturile mele în multinaționale.

Surpriza a fost să întâlnesc acolo pe unul dintre primii candidați pe care i-am selectat în calitate de recrutor. Și, deși trecuseră mulți ani de atunci, fiecare dintre noi și-a adus aminte de acel interviu: cum el trimisese scrisoarea de intenție adresată altei companii, cum eu aveam dubii că era realmente motivat să vină pe postul vacant etc. Între timp, el a progresat frumos, ajungând coordonatorul departamentului pentru care se organizase trainingul.

De-a lungul timpului, s-au adunat o mulțime de asemenea exemple: tânărul absolvent de liceu care a venit la noi imediat după BAC și care a rămas în companie pe toată perioada facultății și a masterului, ajungând acum coordonator de departament pe România și Polonia, proaspeții absolvenți de Politehnică, recomandați de profesorul lor îndrumător, care au ajuns să fie indispensabili în fabricile unde și-au început cariera, profesioniști deja consacrați care s-au integrat rapid și care au impulsionat activitatea în departamentele lor în scurt timp de la angajare.

Oameni pe care-i întâlnesti prima dată la un interviu de o oră, încercând să găsești elementele necesare pentru a-i selecta și care, după angajare, îți devin parteneri de activități în cadrul companiei. Și ce satisfacție mai mare poți avea decât să îi vezi integrandu-se, dezvoltându-se ca profesioniști, ca oameni, și aducând plus valoare companiei și comunității?!

Am și greșit uneori, firește: nu am făcut legătura prea bine între profilul căutat și job sau între candidat și echipă, ori, din grabă, am ales pe cel mai bun dintr-un lot slab, făcând compromisuri care nu se cuveneau. Dar și asta face parte din joc. Important este să învățăm lecțiile și să încercăm să nu repetăm greșelile.

Puteți citi articolul complet aici.

Articol scris de: Petrică Bordei, Trainer Interact