Intru în sala de curs, dimineața la prima oră. Prima persoană pe care o văd este managerul de resurse umane cu care lucrăm de foarte mulți ani. După saluturi și alte politețuri firești încerc să aflu ce mai face. Primul răspuns mă surprinde și deconcertează în același timp: Mă chinui să rezolv repatrierea unui coleg străin care a dezvoltat brusc o boală foarte rară și a paralizat. Suntem pe mailuri, telefoane și scrisori oficiale cu familia, ambasada, spitale, companii aeriene și încercăm să rezolvăm cât mai repede și uman totul, iar birocrația ne termină.
Urmează o serie de detalii care pun laolaltă complexitatea unor procese birocratice din sisteme și țări diferite cu nevoile speciale și drama unui om într-o astfel de situație. Sunt lucruri la care nu te-ai gândi niciodată, lucruri pe care nu le cunoști și chiar îți vine să te iei cu mâinile de cap. Îmi dau seama de ce e ai avea nevoie ca să poți rezolva o astfel de situație. E nevoie de delicatețe, de sprijin moral, material, de timp, de resurse, de determinare, de insistență, de putere. Ba chiar aș adăuga și creativitate și de capacitatea de gestiona paradoxuri.
Atunci când ne gândim la oamenii din resurse umane primele lucruri cu care îi asociem se leagă mai degrabă de recrutare, salarii, dezvoltare și învățare, planuri de cariera etc. Știm că toate au gradul lor de complexitate, responsabilitate și de stres asociat, ca în orice mediu complex și competitiv. Nu cred că ne vin automat în minte astfel de lucruri ca cel de mai sus și îmi aduc aminte de multele exemple de cazuri sociale și sau speciale de care am auzit de-a lungul timpului: accidente de muncă, decese, depresii, epuizări, boli, drame personale. În toate acestea ei se implicau într-un fel sau altul, încercau să le rezolve în limita resurselor, dar mai ales din punct de vedere uman, vrând nevrând ,trebuiau să le și conțină emoțional.
Aici, mi se pare că expresia englezească ”there is more than meets the eye” se potrivește foarte bine și că de multe ori nu suntem conștienți de astfel de eforturi și contribuții atunci când ne gândim la acești oameni din resurse umane. Foarte probabil că fiecare domeniu are zone care sunt mai puțin cunoscute sau evidente publicului larg și că e nevoie să cunoaștem și să înțelegem mai bine eforturile tuturor.
Apropos de cazul de mai sus, am aflat, între timp, că a fost rezolvat, iar persoana respectivă a ajuns cu bine acasă, la familia sa.
Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.