”Poate vă amintiți de filmul ”My Fair Lady”. Un celebru profesor de fonetică pune pariu cu un amic că poate transforma o fată din clasa de jos, fără educație, astfel încât să fie percepută ca aparținând înaltei societăți. Subiectul său este Eliza Doolittle, care este de acord să ia lecții de vorbire, să se supună acțiunilor de transformare ale profesorului. Operațiunea reușește, toată lumea e fericită, chiar dacă parcursul nu a fost fără peripeții.
Practic, este vorba despre cineva care a îndrăznit să creadă că o persoană poate deveni cea mai bună versiune a sa, să facă ceva în acest sens, iar acea ‘profeție’ s-a întâmplat. Teoreticienii vorbesc despre efectul Pygmalion: dacă tratăm pe cineva ca și cum este cea mai rea versiune a sa, șansele de a deveni așa, sunt mari. Dacă tratăm o persoană punând în valoare partea sa luminoasă, valoroasă, acea parte va crește, vom avea o Eliza Doolittle a zilelor noastre. Putem să facem însă acest lucru cu câteva condiții:
– Persoana răspunde la provocare într-un mod pozitiv.
– Nu cultivăm ego-ul persoanei; riscul, din ce am văzut, în realitate, este ca persoana să ajungă să se creadă cu stea în frunte și să se poarte mai urât, să considere că i se cuvin diverse.
– Să ne retrangem când celălalt răspunde inadecvat. Altfel, încurajăm derapaje, cultul orgoliului nemăsurat, credința unora că ei sunt centrul universului, părerile lor și numai ale lor sunt valide.
Cred că e bine să tratăm oamenii cu încredere, cu grijă, cu empatie, bunavoință, să îi susținem, să îi ajutăm ca să le crească aripi. În același timp, să facem un pas în lateral când aceștia încep să arunce cu noroi în noi, când nu apreciază ce primesc.
Măcar o vreme, poate că, dacă nu mai primesc, văd că generozitatea, încrederea investită de cineva în noi nu sunt la liber, necondiționate, că dacă nu le apreciem, le putem pierde de tot.”
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.
#enablingchange
#interacters