Recent, într-o dimineață, am avut un incident în urma căruia, nu numai că m-am surprins pe mine însumi într-un mod negativ, dar m-am și disprețuit. Trebuia să îmi duc copilul la școală și, știți cum e ritualul zilnic: spălatul, îmbrăcatul și mâncatul durează întotdeauna mult, la copii. Astăzi, se mișca atât de încet, încât părea că o face înadins, sfidător. Reacția mea a fost să îl grăbesc / bruschez, puțin. S-a împiedicat și s-a lovit ușor. Șocat, a început să plângă și a reacționat verbal agresiv. După câteva minute, însă, a făcut ceea ce doar copiii pot face, cu o naturalețe uimitoare: mi-a spus că m-a iertat. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că am greșit rău reacționând așa, dar și că acest copil a putut să treacă emoțional peste incident, mai repede decât am trecut eu.
Vârsta noastră reală
Acesta este un exemplu, ca multe alte întâmplări sau povești pe care, probabil, fie le-am trăit, fie le-am auzit, fiecare dintre noi. De multe ori, învățăm de la copii mai multe decât ne-am putea imagina.
Asta ne-a amintit de o temă recurentă în ultima vreme, pe care o abordăm într-un fel sau altul, cu colegi sau clienți. Este vorba despre vârsta noastră reală.
Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact, și Lucian Mihai, Partener – Interact