Mi se întâmplă, uneori, ca oamenii să mă întrebe la cursuri cum este să fii trainer. A devenit o ocupație destul de la modă și pare să exercite un anumit grad de fascinație. Nu pare foarte greu: ce mare lucru să le vorbești oamenilor și să faci cu ei diverse “joculețe” care arată, mai degrabă, ca niște experimente controlate!? Și totuși, cu ce se mănâncă meseria de trainer?
Trainerul cui?
Pentru părțile implicate, trainerul își arată diversele fațete în funcție de nevoile lor. Astfel, pentru participanți, el poate fi un ghid care să îi însoțească într-o călătorie a descoperirii de sine și a construirii de noi abilități. Poate suna pompos – ce descoperire de sine se petrece într-o sală de curs cu alți 10-12 colegi, în nici două zile? Dar, uneori, chiar se întâmplă asta: cineva descoperă o nouă perspectivă, o tehnică de a deveni mai eficient, un nou rol, un potențial, iar toate acestea duc spre o (re)construire a sinelui. Pentru manager și pentru omul de resurse umane, trainerul este, pe rând, consultant, partener și oglindă; deseori, este “vocea profetului”, care transmite un mesaj din interiorul companiei cu obiectivitatea perspectivei externe.
Un articol de Alina Doica, Trainer, Interact Communication